Premiul se acordă anual pentru zece meşteri din zona lingvistică maghiară. În istorie, vasele ceramice au avut un rol important atât în depozitarea hranei, cât și în păstrarea mâncării la temperaturi optime. Vasele ceramice, în funcție de forma și materialul folosit, mențin o temperatură constantă înăuntru.

Primele informații despre olărit datează din Orientul Apropiat – în Iran, Siria și Japonia în jurul anului 8000 înainte de era noastră. Primele informații despre olăritul din Vadu Crișului datează de la finalul anilor 1890, când a luat ființă primul centru de olărit cu 50 de membri. Până la finalul anilor 1930 acest meșteșug a fost atât de popular, încât până și Regele Carol al II-lea a fost impresionat de vasele de lut alb. Drept e că dacă n-ar fi ajuns din greșală în Vadu Crișului, n-ar fi descoperit la fel de ușor aceste vase.Astazi în Vadu Crişului se-nvârt doar două roti ale olarului.

„Lutul este o materie miraculoasă. Extraordinar de plastică, uşor de prelucrat şi de format, calităţi apreciate deopotrivă de olari, sculptori, formatori. Spre deosebire de nisipul care se prăbuşeşste, castelul de nisip care se năruieşte, lutul – păstrat în condiţii corespunzătoare, pierde apa de constituţie, se întăreşte în foc, nu se mai combină cu apa, îşi păstrează forma în orice condiţii ”.

Este un fragment din cartea Terezei Mozes, fondatoare secției de etnografie al Muzeului Țării Crişurilor, un pasionat al ceramicii albe de la Vadu Crişului.

Mângâie lutul

„Într-adevar nimic nu este mai spectaculos decât mângâierea lutului în ritmul uniform al roţii de olar, încercând să ridice cu cele două mâini, ca pe o coloană fără sfârşit, vasul încă fragil”, ne mărturiseste Juliska neni, fiica lui Janos Hasas, un meşter olar cu o mâna foarte bună.

„Mi-o plăcut olăritul de mică. Pe vremea aia era ruşine să facă o fată treabă din asta, bărbătească, aşa că am furat meseria uitându-mă la tăticu . Când plecau la câmp cei cinci fraţi, mă puneam la roată”, s-a destăinuit femeia, recunoscând însă că avea s-o facă şi de nevoie: „Când am rămas văduvă şi m-or dat afară de la fabrică, am tot olărit, să nu-mi las copiii să moară de foame. Așa că am început să lucrez acasă cu lutul, așa cum am învățat când eram copil”.

Olăritul nu a fost doar un hobby pentru doamna Iuliana, a devenit un mod de a-și câștiga pâinea și datorită vaselor lucrate cu multă răbdare a reușit să-și crească cei trei prunci. Astăzi, la vârsta de 78 de ani este încă activă. Desigur, anii apasă greu și pe umerii olăriţei.

Sâmbătă, la ora 15:00, pe scena montată pe Terasa Savoyai din cetatea de la Buda a avut loc decernarea premiilor „Maestru în arta populară ”. Cei prezenţi au fost salutați de catre Balog Zoltán, ministrul Resurselor Umane din Guvernul Ungariei care a înmânat distincţiile.

Programul a continuat apoi cu o gală şi o recepţie dată în cinstea celor premiati. Viceprimarul comunei Vadu Crisului, ing Ioan Hasas, prezent la eveniment spune că este a doua oara când Asociaţia Pro Rev din Vadu Crişului, Asociatia etnografica Kriza Janos din Cluj şi Academia de Ştiinte Etnografice din Budapesta a propus-o pe Juliska neni la titlul de Maestru în artă populară, una dintre cele mai înalte distincţii oferite de statul maghiar.

„Premiul este o recunoaştere a activităţii depuse de către Juliska neni, dar totodată este şi o recunoaşterii a muncii acelor generaţii de olari care de-alungul secolelor au făcut ca ceramica albă din Vadu Crişului să aiba un renume mondial”, a declarat viceleprimarul Ioan Hasas.