Acolo unde odată se simțea acasă, într-unul dintre orfelinatele prin care a trecut, după ce la naștere a fost abandonat de mama sa pe o șină de tren. Era un arc peste timp de 37 de ani…

[eadvert]

După ce a susținut licența, medicul se gândea și să plece în străinătate, pentru a căpăta mai multă experiență. A venit pandemia și pe fondul crizei de medici, și-a dorit să fie de folos în România, așa că a aplicat la mai multe spitale de urgență, la spitale municipale.

A aplicat peste tot unde spera că e nevoie de el. Se pare însă că, deși de dimineața până seara, presa vorbea despre criza de personal din spitale și de o criză acută pe secțiile de terapie intensivă, pentru el nu era loc. Valentin Perduș a povestit celor de la site-ul www.elitaromaniei.ro că, acasă, la Ploiești, a fost refuzat din motive etnice, iar la Direcția de Sănătate Publică Prahova era nevoie doar de asistenți. A dorit să ocupe și o astfel de poziție, dar solicitarea sa nu a primit niciodată un răspuns. Așteptând o ofertă, a fost sunat de managerul Spitalului Municipal din Timișoara. Avea nevoie de el. A doua zi era la Timișoara, iar în următoarea zi era în spital, la datorie.

Aintrat în pâine având grijă de bolnavii infectați cu Covid-19, pe secția „de foc”, la terapie intensivă. Aici a primit cazare și mașină de serviciu și probabil, s-a simțit respectat cu adevărat pentru prima oară.

Medicul Valentin Perduş a trăit experiența din cadrul unei secții de tranzit.

Site-ul elitaromaniei.ro scrie că, în calitate de medic, Valentin Ionel Perduș regretă că nu s-a făcut nicio necropsie după decesul anumitor pacienţi, pentru că România a făcut pionerat în medicina legală, în anatomo-patologie. „Personal le transmit multă sănătate tuturor oamenilor şi multă credinţă în Dumnezeu”, a fost mesajul medicului.

Credință care se pare că a fost singurul ghid și aliat pentru medicul crescut în orfelinate. „Mulți dintre cei 550 de copii cu care am trăit zi de zi și am împărțit totul în orfelinatul din Bușteni s-au pierdut”, și-a amintit doctorul Valentin Perduș.

Așa cum nu poate uita nici refuzul de a i se permite accesul la Facultatea de Medicină a Universității din Oradea, după ce a reușit să promoveze examenul de admitere, dar nu a confirmat în timp util că vrea să studieze aici. Lovindu-se de un refuz de la cel mai înalt nivel universitar, și-a căutat dreptatea la Ministerul Educației și așa a reușit să-și urmeze visul: acela de a alina suferințe și de a face oamenii să se bucure de sănătate.

A ales să salveze viața altora, chiar dacă la naștere mama lui l-a abandonat pe o șină de tren