Costul redus în exploatare a fost unica pretenţie a beneficiarului – Municipalitatea prin Administraţia Domeniului Public SA (ADP), de la proiectant, legat de imobilul care se va construi în Rogerius, cu destinaţia de piaţă şi spaţiu de recreere. Trecând peste îngrijorările justificate ale celor trăiesc din această piaţă, e de remarcat un alt aspect, deocamdată unic în peisajul clădirilor publice din Oradea: tentativa de a ridica un imobil în ton cu tendinţele europene de consum redus de energie. „Am avut mână liberă de la beneficiar. Singura pretenţie a fost ca imobilul să nu fie o povară pentru bugetul local”, spune arhitectul Daniel Tivadar, în numele Poliart SRL, firma care a câştigat licitaţia pentru proiectarea imobilului.
De ce e „verde”?
Dincolo de acoperişul verde propriu-zis, datorat suprafeţelor înierbate, sunt mai multe elemente care atestă tentativa de a realiza o „clădire verde”: parcul de pe acoperiş, pompele de căldură ca şi soluţie de termoficare, sistemul de ventilaţie naturală, dar şi sistemul de recuperare a apei pluviale şi panourile solare şi fotovoltaice.
„Am lucrat cu o firmă germană pe partea de consultanţă tehnică la proiectarea parcului de pe acoperiş. Firma a mai proiectat un acoperiş verde pentru o clădire de birouri din Timişoara”, spune arhitectul.
Pe 3.400 de mp se întinde parcul de pe acoperişul Pieţei, deasupra corpului de clădire dinspre strada Corneliu Coposu. „Pe suprafaţa pe care va fi parcul, tavanul este compus din elemente prefabricate din beton. Cheia sistemului vegetal este un cofraj de drenare, gros de 6 cm, care se montează peste plăcile de beton. Acesta reţine apa de ploaie, cu care se alimentează, apoi, suprafeţele plantate. Stratul de sol de deasupra variază de la 20 la 60 de cm, funcţie de vegetaţie”, spune Daniel Tivadar. Surplusul de apă pluvială este drenat spre subsol, într-un rezervor care asigură necesarul de apă în caz de incendiu şi alimentează imobilul cu apă menajeră.
Pompe de căldură
Pentru încălzirea incintelor s-a optat pentru sistemul pompelor de căldură, în dauna sistemului centralizat municipal. După cum ştiu deja orădenii, acesta este scump, imprevizibil şi greoi „de ajustat”. Pompenele se vor „alimenta” cu termie din sol, din trei perechi de foraje adânci de 80 – 100 de m. Apa care va circula în sistemul subteran ajunge în sistemul de încălzire industrial din pardoseală. „Înălţimea halei este de 8 metri, este necesar un volum mare de aer din cauza traficului mare de persoane. Un sistem convenţional de încălzire ar fi condus la încălzirea suprafeţei superioare a halei, ori noi avem nevoie confort la nivelul de jos”, explică arhitectul.
Preocuparea pentru un sistem economicos în condiţii generoase pe preţ – finanţarea clădirii este suportată dintr-un proiect cu finanţare europeană, se vede şi-n alegerea materialelor pentru ferestre şi poziţionarea acestora. Geamurile sunt cu câte trei foi de sticlă şi sunt amplasate în partea superioară. Sunt parte din sistemul de ventilaţie naturală din hală. „Curenţii de aer sunt direcţionaţi aşa încât să elimine acumularea de aer cald de la nivelul superior. Iar la nivelul solului, reţeaua din pardoseală, care iarna încălzeşte, vara are rol de răcire. De asemenea, cofrajul de pe acoperiş, care reţine o peliculă de apă, ajută la răcire pe perioada verii”, spune arhitectul.
Sistemul de drenare a apei pluviale ţine de dobândirea unei minime autonomii faţă de reţelele de utilităţi. În zona tehnică din subsol este prevăzut un rezervor de 380 de mc, plasat în paralel cu latura clădirii dinspre strada Blaise Pascal.
Dată fiind evidenta preocupare pentru un imobil cu consum redus de energie, rămâne de văzut cum se vor adapta constructorii la pretenţiile tehnice ale unui proiect inedit peentru piaţa construcţiilor din Bihor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!