ANALIZĂ Importanța presei locale într-o democrație

 

[eadvert]

„Comunitățile și democrațiile au nevoie de jurnalism”. Nu noi am spus asta, ci Cristina Lupu, în lucrarea „Starea mass-media în România, 2020”. Însă credem cu tărie că presa, în general, și presa locală, în special, este un pilon important al democrației.

Din păcate însă, câinele de pază al democrației este în pericol, așa cum nu a fost poate nicicând, din 1990 încoace. Deși suntem bombardați cu informații, care ajung la noi prin intermediul a zeci de canale și într-o sumedenie de forme, trăim într-o „iluzie de informație”, potrivit unui jurnalist citat în lucrarea Cristinei Lupu.

De multe ori, informațiile care ajung la cetățeni sunt informații trunchiate, neverificate sau, mai rău, false. Iar cei mai mulți dintre noi trăiesc acum în „bule” și acceptă doar informația care le convine, iar pe cealaltă, o resping, chiar dacă ea vine sub forma unui articol de presă obiectiv. Iar dispariția presei locale nu face decât să agraveze această situație.

„Privită de la distanță, media din România pare foarte diversă, cu o multitudine de redacții mici, însă informațiile de interes public sunt rare – majoritatea publică comunicate de presă sau informații politice controlate. Publicul nu plătește pentru conținutul jurnalistic, cu excepția unor publicații care au reușit să supraviețuiască și a unor noi startup-uri media care atrag donații. Cu chioșcurile de ziare închise, cu încasări scăzute din publicitate, cu salarii diminuate, șomaj tehnic și redacții mutate acasă din motive de siguranță sanitară, mass-media din România se află într-o criză financiară profundă”, arată aceeași Cristina Lupu, director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, într-un raport despre efectele pandemiei asupra mass-media.

Asta după ce presa din România a fost oricum afectată de criza economică din 2008, de control politic și deprofesionalizare.

Numărul instituțiilor de presă, inclusiv din Oradea, a scăzut semificativ după criza economică. Probleme financiare, care au început atunci și au continuat după pandemie, au înjumătățit multe dintre redacțiile locale, iar asta nu are cum să nu se vadă în conținut și calitate. Jurnaliștii cu experiență s-au reorintetat spre alte domenii, în administrație sau privat, unde sunt plătiți mai bine. Redacțiile nu își mai permit să țină oameni specializați pe anumite domenii. Instituțiile statului și oamenii politici au acum propriile canale de comunicare, pe social media. Aceștia ajung cu mesajele lor direct la cetățeni, fără ca informația să treacă printr-un proces de verificare.

În Oradea, o parte din birourile de presă ale instituțiilor importante au deja aproape același număr de angajați cu cel al jurnaliștilor din unele redacții din oraș. Aceste birouri nu fac altceva decât să susțină mașinăria de propagandă a statului.

„Nevoia ca jurnaliștii să țină sub lupă activitatea «statului» a rămas aceeași – dacă nu mai mare. Un studiu publicat în 2018 în Statele Unite arată că, acolo unde au dispărut ziarele locale, autoritățile publice au crescut cheltuielile iar comunitățile și-au pierdut din «vâna» civică”, se mai arată în studiul citat.

Bătaia pe publicitate din bani publici

Marius Dragomir, de la Centrul pentru Mass-Media, Date și Societate, susține într-un studiu: „Finanțarea de stat este un alt instrument eficient de control al instituțiilor media. Ca mass-media de știri private, companiile s-au confruntat cu efectele crizei economice, însoțite de o scăderea cheltuielilor publicitare, finanțarea guvernamentală a devenit un colac de salvare pentru multe mass-media de știri prize”. El enumeră mai multe categorii de strategii și tactici financiare ale guvernelor pentru controlul media: utilizarea finanțării de stat ca instrument de control, finanțare publică pentru mass-media administrată de stat, publicitate de stat, subvenții de stat și măsuri de perturbare a pieței. „În majoritatea țărilor din Europa de Est, mărimea finanțării publice (fie bani colectați prin taxe de licență sau alte taxe, sau subvenții de stat și publicitate) face guvernul cel mai mare finanțator al mass-media. O mare parte din această finanțare merge către mass-media și mass-media publice naționale, care susțin guvernul și politicile sale, finanțarea de stat denaturează grav mass-media, piețele, ținând investitorii la distanță și ajutând, deși indirect, la falimentul știrilor independente mass-media”, atrage acesta atenția.

„Politicul controlează în continuare o bună bucată de presă, fie prin influență directă, fie, de cele mai multe ori, prin publicitatea pe care alege să o dea – sau nu. Cum sursele alternative de finanțare lipsesc, autocenzura se simte în foarte multe dintre redacții”, susține și Cristina Lupu.

„Chestiunea banilor publici folosiți de politicieni și de oficiali pentru a cumpăra tăcerea presei, în redacțiile locale și centrale, a rămas nerezolvată și s-a acutizat. Jurnaliștii și redacțiile care creează probleme politicienilor devin ținta unor atacuri publice”, arată și Raluca Radu, coordonatoarea studiului „Raportul despre știrile digitale (Digital News Report 2023)”. al Institutului Reuters.

Dragomir subliniază că „impactul captării mass-media are un impact mult mai larg, efect care depășește media: reduce spațiul pentru vocile societății civile, crește costul de a face afaceri (spațiul pentru raportarea critică, esențial pentru o diversitate și piață liberă competitivă, este redus la aproape zero) și elimină complet orice formă de guvernare responsabilă”..

„Cetățenii trebuie să înțeleagă că presa are nevoie de sprijin”

Remus Florescu, membru în conducerea Asociației Profesioniștilor din Presă Cluj (APPC), ne-a transmis că peste „o criză globală a presei, cauzată de faptul că mari companii tech precum Google, Facebook și altele au acaparat cel puțin 90% din piața de publicitate care aparținea presei tradiționale” presă intră acum și în concurență cu vedete și influenceri, aproape orice alt tip de creatori de conținut care investesc sume uriașe pentru a-i face pe utilizatori să devină dependenți de conținutul pe care-l livrează.

„Astfel că timpul și dispoziția de a citit informațiile, de multe ori complexe, pe care le transmite presa s-au redus simțitor”, spune sursa citată. „În ceea ce privește presa din România, peste aceste probleme se adaugă cele specifice țării: corupția, care cauzează distribuirea incorectă a cheltuielilor instituțiilor publice cu publicitatea; strategia celor mai multe agenții de publicitate și companii private de a cere doar audiență, fără a verifica și calitatea informațiilor oferite de instituțiile de presă spre care canalizează banii clienților; lipsa unor manageri de presă profesioniști, care să înțeleagă că, pe termen lung, principalul client pe care trebuie să-l «servească» este cititorul, iar soluția contractelor publice obținute în schimbul obedienței editoriale nu este sustenabilă; nu în ultimul rând, cititorii ar trebui să înțeleagă că presa de calitate trebuie sprijinită, cumpărând ziarul sau plătind pentru conținutul online redactat de jurnaliști”, mai adaugă Florescu.

„Istoria ne-a demonstrat că pentru a scăpa de corupție nu ai nevoie doar de un sistem judiciar puternic, ci și de o presă de calitate. Cred că e greșit aforismul «fiecare popor are politicienii pe care-i merită». Aș zice că mai degrabă «fiecare popor are politicienii pe care-i suportă». Dacă noi îi acceptăm așa cum sunt, corupți și incompetenți, politicienii nu vor avea niciun motiv să se schimbe. Democrația funcționează dacă cetățenii sunt atenți și taxează derapajele celor pe care i-au delegat să ia decizii pentru ei. Acesta este unul dintre rolurile de bază ale presei – de a veghea asupra respectării legilor. Mai mult ca niciodată, avem nevoie în România ca politicienii să simtă că «nu merge și așa» și că incompetența și corupția vor fi pedepsite. Pentru asta avem nevoie de o presă puternică. Cetățenii trebuie să înțeleagă că presa are nevoie de sprijin pentru a-și face datoria de câine de pază al democrației”, a sublinuat reprezentantul APPC.

Chestionată pe această temă, Liana Ganea, președintă ActiveWatch, ne-a spus că fără o presă locală independentă „abuzurile autorităților locale rămân ascunse și, deci, cel mai probabil rămân nerezolvate și nesancționate”.

„Presa centrală (ziarele, televiziunile și radiourile naționale) stă cu ochii mai degrabă pe autoritățile centrale, iar fără jurnaliștii din presa locală nu am afla despre aceste derapaje atât de numeroase ale autorităților locale. În același timp, presa locală are nevoie sprijin, pentru că este mult mai vulnerabilă. Cazurile de jurnaliști din presa locală care sunt hărțuiți, amenințați, agresați, ramân adesea cunoscute doar la nivel local. Iar acești jurnaliști sunt adesea lipsiți de solidaritatea colegilor lor din presa centrală sau de sprijinul organizațiilor care apără jurnaliști. De aceea, publicul local ar trebui să fie – și uneori este – primul solidar cu jurnaliștii cărora li se încalcă drepturile, pentru că, mai ales așa, presa locală poate deveni mai puternică”, precizează Ganea.

Fundația Friends For Friends, organizatoare a Premiilor Superscrieri, ne-a transmis, pe această temă:

„O presă locală puternică ar fi ca o rețea de bază pentru orice fel de progres către care aspirăm cu toții. Dar e o relație pe care trebuie să o conștientizăm și să ne-o asumăm împreună, de la jurnaliști, la instituții, organizații, companii și fiecare cititor. Noi am dedicat presei locale o întreagă ediție a Premiilor Superscrieri, pentru că ne-am dorit să arătăm că există presă locală onestă și de impact, care merită aplauze și care poate seta noi standarde în felul în care este jurnalismul perceput mai departe de centru. Totodată, am vrut să subliniem importanța relației dintre presa locală și cea centrală, încă o relație care sperăm să fie cultivată cu mai multă încredere și dedicare”.

Fundația care premiază jurnaliștii locali subliniază faptul că presa locală „ar trebui să reprezinte un adevărat motor în menținerea democrației și a unei societăți bine educate și informate”.