Artistul plastic Vioara Bara, preşedinta filialei orădene a UAPR, expune la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC). Expoziția „Vioara Bara: Despre dragoste și alți demoni” s-a deschis joi, 22 aprilie, la parterul muzeului, Str. Izvor 2-4, Palatul Parlamentului, Aripa E4, în cadrul Salonului expoziţional de primăvară MNAC.

„Fidelă experienței optzeciste orădene, Vioara Bara (n. 1957, Tășad, jud. Bihor) nu renunță la retorica tensională a neo-expresionismului. Picturile ei reprezintă gesturi ample, ieșind din matca pânzei supradimensionate, cu o vitalitate exacerbată de tematica anxioasă a seriilor sale Țipătul femeii pasăre (1980-1989), O iguană mânâncă o altă iguană (1990-1997), Mireasa își poartă giulgiul (1995-2000), Un abis între bestie și supraom și Poartă spre cerul dinlăuntrul meu (după 2000). Corpusul de lucrări al Vioarei constituie un act artistic de forță, de supraviețuire, de transcendere a propriei experiențe cu accente dramatice, iar picturile sale nu încap în pe suportul amplelor sale dipticuri sau tripticuri, lăsându-ne mereu impresia că suprafața picturală nu este niciodată suficient de cuprinzătoare pentru tot ceea ce dorește să exprime”, scrie în prezentarea expoziţiei curatoriată de Antigona Silvia Rogozea.

Artista Viaora Bara măturiseşte, înainte de deschiderea expoziţiei, într-un interviu acordat propagarta.ro, că universul cu monştri şi ochi iscoditori de pe pânzele sale vine dinlăuntrul său, din subconştient, fiind o reprezentare metaforică a întrebărilor pe care şi le pune despre bine și rău, despre urât și frumos, despre angelic și demonic, despre ceea ce este și nu este permis.
Vioara Bara spune că universul apocaliptic pe care îl pictază nu este în niciun caz «punere atentă în scenă», şi în ciuda faptului că este scenograf, nu îşi caută subiectele și poveștile din lumea teatrului.

„Răspunsul e foarte simplu: pictez ceea ce simt, ceea ce văd, felul cum mă raportez la valorile umane, morale sau sociale din sistemul în care trăiesc. Toate frustrările, fricile, angoasele, disperările, toate visele neîmplinite sau împlinite, le vomit pur și simplu pe pânză cu o plăcere de-a dreptul masochistă. Pentru că nu pot să țip în stradă că trăim într-o lume strâmbă și alterată de clișee, de falsă democrație, de sărăcie spirituală, de mizerie umană, îmi pun urletul meu mut pe pânză, ca o eliberare sau ca o gură de aer ca să nu mă sufoc. Pentru că mă dor lucrurile din jur, aș vrea uneori să pot transgresa dincolo de formă, ca să nu mă simt suspendată între două lumi: între cer și pământ, între iad și rai, între frumos și urât. Dar poate că frumusețea o găsim tocmai în imperfecțiunea lucrurilor, în dualitatea și echilibrul lor: între iubire și ură nu este decât un pas, nu?”, explică Vioara Bara.

Expoziţia va rămâne deschisă până duminică, 26 Septembrie 2021.

[eadvert]