Prima conferinţă de presă a Asociaţiei de Teatru Experimental Clandestin s-a dovedit în sine un experiment: trei membri ai asociaţiei în dialog cu un jurnalist.
„În România rolul teatrologului sau al vânătorului de eveniment cultural este exact ca şi rolul cântăreţei chele în piesa cu acelaşi titlu de Eugen Ionescu: nu apare. Nu suspectam asta. Ştiam că aşa este. Nici măcar nu trebuie să ne simţim lezaţi deocamdată. Asociaţia aceasta are totuşi o vechime, dar cu toate acestea nu e atât de cunoscută, dar nu în rândul publicului, ci în rândul oamenilor de specialitate, în rândul presei”, a punctat directorul artistic al asociaţiei, Sebastian Bărbălan.
Asociaţa de Teatru Experimental Clandestin a operat la un moment dat în paleta culturală orădeană, nu ca un concurent ci ca „un chirurg care să planteze organe pe care acest corp cultural orădean nu le are.” Ideea este de a ieşi din tiparul festivalurilor anuale şi de a duce altceva pentru publicul special şi educat pe care oraşul îl are şi care îşi doreşte să consume mult mai multă cultură.
În ultimii doi ani asociaţia a început o serie de experimente la care publicul a venit în număr mare, rămânând spectatori fideli. S-au identificat astfel oameni care ar putea gusta forme de cercetare şi experimentare artistică, ce nu sunt întâlnite în Oradea.
În acest an această asociaţie îşi propune să nu rămână cu activităţi sporadice, ci să aibă o coerenţă, să mărească numărul de activităţi, şi chiar să acţioneze în rândul publicului şi să încurajeze opinia publicului, opinia jurnaliştilor, a colegilor actori, regizori, pentru a creşte calitatea tuturor încercărilor culturale din oraş. Un public cu opinie va amenda nemulţumirile sau va ridica în slăvi creaţiile reuşite, devenind un spectator just.
Asociaţia doreşte ca evenimentele care s-au făcut până acum, experimente, exerciţii – teatru, Gala Traficatului de Cultură – să crească calitativ dar să se şi înmulţească, să atragă şi să formeze cât mai mulţi oameni, mai mulţi colaboratori.
Proiecte noi
În 2018 se va relua spectacolul „Tragedie pentru o singură voce” în regia lui Sebastian Bărbălan, un spectacol pe textele Ninei Cassian, protagonistă fiind actriţa Anda Tămăşanu. Spectacolul, fiind un exerciţiu scenic şi nu un teatru de repertoriu, cel mai probabil va suferi modificări la reluare pentru că se doreşte ca spectacolele din cadrul acestei asociaţii să evolueze calitativ spre direcţii neexplorate.
Anda Tămăşanu îşi mai propune să coordoneze un proiect care doreşte să identifice tipologii feminine, nefiind un proiect feminist. Dramaturgul va fi tot o femeie şi vor juca actriţe profesioniste. Spectacolul doreşte să pune probleme legate de ce înseamnă să fii femeie în România. Fiind în anul Centenarului, se speră să aibă un impact pozitiv asupra comunităţii. Va fi un proiect manifest, ce nu s-a mai făcut în Oradea şi va fi finalizat la începutul verii.
Unul dintre proiectele propuse de Cristina Butuşină este CosÎnZâne, o serie de întâlniri la care sunt invitate femeile interesate de lucru manual şi care să brodeze un steag de dimensiuni „uluitoare”, şi care să fie expus la festivalul „România de mână”, cel de al doilea proiect al Cristinei. La festival vor fi invitaţi să îşi expună lucrările pe baloţi de paie meşteşugari autentici din întreaga ţară, care vor ţine şi ateliere în aer liber. Ideea este da a recrea iarmarocul de altădată, cu obiecte tradiţionale, cu teatru de păpuşi precum Marioara şi Vasilică, cu mâncare tradiţională românească.
Cercetarea lui Sebastian Bărbălan se numeşte „Tablet for Hamlet”. Pornind de la textul original, a realizat că Hamlet poate fi unul dintre instrumetele care pot opera în sistemul cultural orădean. Hamlet poate să ia această tabletă, poate să o dea, sau poate să stea pe această tabletă. Acest experiment va fi servit „ca un medicament”. Este o reacţie la atitudinea unor persoane de care depinde această asociaţie, un eveniment care va fi creat pe fondul unei „castrări” de exprimare. Este pentru prima oară când Sebastian Bărbălan încearcă să aducă şi conceptul de scenografie virtuală şi de dramaturgie directă. Va fi un spectacol unic, care este propus pentru luna martie.
Un alt eveniment important va fi Gala Traficantului de Cultură Internaţional, a şasea ediţie. Gala va avea anul acesta un parfum special, tema fiind „De ce Romania e ţara mea…” Invitaţi vor fi oameni necunoscuţi aici dar valoroşi în diaspora, care îşi vor prezenta operele, indiferent dacă sunt pictori, sculptori, artişti de stradă, actori, muzicieni.
Planuri multe, mari, în ideea şi de a atrage colaboratori voluntari care să întregească prin ideile, visele lor paleta culturală a asociaţiei şi să facă să crească împreună visul de a ne pune pe harta culturală contemporană a mapamondului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!