Pentru informarea populației la riscurile la care se expun în cazul consumului de ciuperci din surse neautorizate, DSP Bihor transmite o serie de recomandări publice. Potrivit direcției, în ultimele zile, tot mai mulți pacienți se prezintă la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Oradea cu simptomatologie de „intoxicație acută cu ciuperci necomestibile”.

[eadvert]

Simptome intoxicație cu ciuperci

Ciupercile sunt plante cunoscute din vechime, unele dintre acestea – ciupercile comestibile – fiind folosite în alimentația umană datorită valorii lor nutritive. În ţara noastră sunt cunoscute peste 1600 specii de ciuperci superioare, ciuperci cu “pălărie”, al căror diametru este mai mare de 4 mm. Dintre acestea aproximativ 400 sunt comestibile şi peste 200 specii sunt sigur toxice. De multe ori, ciupercile necomestibile se pot confunda ușor cu cele comestibile.

În ultimii ani, numărul intoxicațiilor accidentale cu ciuperci este în continuă creștere. Recoltarea ciupercilor din pădure, în mod neorganizat, sau achiziționarea de la culegătorii care le comercializează în piețe implică riscuri importante asupra sănătății, deoarece își pot face apariția exemplarele din speciile de ciuperci otrăvitoare, care generează intoxicații acute la consumatori.

Intoxicația acută cu ciuperci este datorată substanțelor toxice conținute, substanțe care ajung în organism accidental, prin diverse mecansime legate de cele mai multe ori de confuzia între speciile comestibile și necomestibile. Sub o aparență deloc gravă se poate ascunde un pericol foarte mare!

Nu trebuie folosite în alimentație decât ciupercile bine cunoscute. Prin ingerarea ciupercilor otrăvitoare (Amanita Phalloides, Amanita Muscaria, etc.) se produc tulburări digestive (vărsături, diaree, deshidratare), cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială, colaps cardiovascular), neurologice (stare confuzională, delir, convulsii, comă); moartea poate surveni între 8 şi 48 ore datorită conţinutului în substanţe toxice ca falina (acţiune hemolitică), amantina (proprietăţi hipoglicemiante), faloidina (acţiune asupra ficatului şi sistemului nervos).

Toxicitatea ciupercilor otrăvitoare nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet. De asemenea, îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea. Foarte important de ştiut este faptul că nu există nici un test simplu care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice. Identificarea unei ciuperci otrăvitoare nu poate fi făcută decât de un specialist.

În timp ce la adult folosirea în alimentaţie a ciupercilor culese fără o bună cunoaştere a diferitelor specii, este cea mai des întâlnită cale de intoxicare, la copil se raportează de cele mai multe ori consumul de ciuperci odată cu părinţii în timpul meselor comune, precum şi accidente legate de consumul neintenţionat.

Semnele intoxicaţiei diferă în funcţie de tipul de ciuperci consumate şi apar la minim 15 minute pâna la 12 ore sau chiar mai mult, de la ingestie, şi se manifestă prin greţuri, vărsături, tulburări intestinale, scăderea tensiunii arteriale, halucinaţii, tulburări nervoase, salivaţie abundentă, lăcrimare, micşorarea pupilei, dureri abdominale, scăderea pulsului, transpiraţii. În formele severe se instalează insuficienţa hepato-renală, comă cu evoluţie fatală, deces. În cazul apariţiei unora din aceste semne este necesară prezentarea imediată la unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau apelarea Serviciului de Ambulanţă. Apariția simptomelor la interval mai mare de 6 ore de la consum are prognostic grav iar tulburările digestive, frecvent prezente, au consecințe grave, potențial fatale în special la copil si vârstnic.

Recomandări DSP Bihor

Pentru prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci Direcția de Sănătate Publică vă recomandă:

• consumul ciupercilor provenite din unităţi autorizate şi / sau însoţite de certificate de calitate, evitând cumpărarea lor de la comercianţii ambulanţi, culegătorii amatori, persoane străine de la marginea drumurilor; este recomandat consumul de ciuperci tinere, cărnoase, corect preparate și depozitate, din surse sigure;
• evitarea culesului / consumului ciupercilor necunoscute din flora spontană (păduri, păşuni);
• neimplicarea copiilor în procesul de culegere a ciupercilor; supravegherea copiilor mici pentru a se evita riscul intoxicării accidentale. Intoxicaţia cu ciuperci la copii include forme de gravitate variabilă și cu evoluție imprevizibilă!
• ciupercile otrăvitoare nu-şi pierd toxicitatea prin preparare! Toxinele ciupercilor sunt foarte rezistente la prelucrarea termică şi nu se distrug;
• ceapa, usturoiul sau pătrunjelul care se schimbă la culoare, lingura de argint, nu sunt indicatori specifici ai toxicităţii ciupercilor. De asemenea este absolut greşit să considerăm că ciupercile care sunt mâncate de insecte, sunt comestibile. Pentru insecte toxina poate fi inofensivă datorită metabolismului diferit de cel al omului;
• fiind alimente indigeste nu se recomandă folosirea ciupercilor în alimentația copiilor;
• unele specii de ciuperci generează simptome de intoxicaţie în combinaţie cu alcoolul. Cele mai cunoscute sunt din genul Coprinus. În general, nu se recomandă consumarea ciupercilor cu cantităţi mari de băuturi alcoolice, deoarece alcoolul măreşte solubilitatea unor substanţe specifice, favorizând absorbţia intestinală a acestora, ceea ce poate amplifica gravitatea efectelor apărute.
• să nu se consume ciuperci incomplet preparate termic (fripte) sau crude;
• evitarea consumului de către persoanele cu alergii. Există persoane la care după consumul repetat de ciuperci se formează anticorpi faţă de proteinele ciupercilor generând alergii, incluiv forme grave;
• evitarea consumului de către persoane cu intoleranță alimentară la ciuperci. Se cunoaşte o intoleranţă faţă de trehaloză, un glucid conţinut de ciuperci. Această intoleranţă este explicată prin lipsa enzimei care digeră acest glucid în intestine (trehalaza). Astfel, apar dureri abdominale, însoţite de diaree, la fiecare consum de ciuperci;
• în cazul apariției oricăror semne clinice după consumul de ciuperci, este necesară prezentarea imediată la unităţile de Primiri Urgenţe din spitale sau apelarea Serviciului de Ambulanţă. Amânarea prezentării de urgență la medic poate avea consecințe grave, chiar fatale.