În ultimele săptămâni, metodologia propusă de VISARTA a stârnit vii discuţii în media. Taxele propuse ar închide galerii şi ar împovăra bugetele muzeelor.

Metodologia propusă de VISARTA se referă la instituirea unei taxe cuprinse între 70 și 100 de lei pentru orice tablou, fotografie sau operă de artă expuse în public. Metodologia se adresează tuturor celor care care doresc să organizeze o expoziție, un târg, un festival, un spectacol, sau alte manifestări culturale de acest gen, pentru „comunicarea publică prin prezentare directă, expunerea publică a operelor de artă grafică sau plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, precum și proiecția publică a operelor de artă digitală”. Totodată, potrivit aceleiași metodologii, muzeele și galeriile ar trebui să ceară, în scris, tot de la VISARTA, cu cinci zile înainte de deschidere, acordul pentru autorizarea unor astfel de evenimente culturale.

Potrivit deciziei ORDA, publicată vineri, 13 noiembrie, în Monitorul Oficial al României, VISARTA a chemat la discuțiile privind modificarea metodologiei care reglementează activitatea artiștilor, muzeelor și galeriilor de artă din toată țara, Asociația artiștilor fotografi din România, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Societatea Colecționarilor de Artă din România, Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Arhitecților din România, pe de o parte, ARCUB, Centrul Cultural ExpoArte și Muzeul Național de Artă al României, în calitate de „utilizatori majori”, precum și Institutul de cercetări eco-muzeale „Gavrilă Simion” din Tulcea și Muzeul Brăilei „Carol I”, ca utilizatori locali indicați de VISARTA.

[eadvert]

Ce spune VISARTA?

În comunicatul VISARTA se precizează că VISARTA funcţionează în conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, republicată, modificată și completată, ale OG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, precum şi potrivit propriului statut.

În conformitate cu prevederile art. 162 lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996, VISARTA are obligația de a elabora metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, precum și de a acorda autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații. Prin urmare, VISARTA a inițiat negocierea metodologiei pentru comunicarea publică a operelor de artă vizuală.

Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor Vizuale–VISARTA este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, neguvernamentală, apolitică, constituită prin libera asociere.

Irina Florescu-Pictor, președintele VISARTA, s-a adresat artiştilor plastici într-un alt comunicat, precizând că „societatea noastră (a artiștilor vizuali) de gestiune colectează drepturile de autor, conform Legii Drepturilor de Autor, iar sumele colectate sunt împărțite astfel: 85% revin autorului, iar 15% maximum este comisionul societății. În aceste zile, punem în practică unul din drepturile existente în Legea Drepturilor de Autor, drepturi ce nu au fost puse în practică timp de aproape 25 de ani. Țin să vă informez pe toți aceia care nu știți despre ce este vorba și sunteți dezinformați, că nu fac decât să vă apăr drepturile și să ajungă la dumneavoastră tot ceea ce vi se cuvine legal”.

Ce spune Ministerul Culturii

Printr-o informare de presă, Ministerul Culturii a informat miercuri, 25 noiembrie, că va forma un grup de lucru pentru modificarea şi completarea Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, ca urmare a sesizărilor primite din partea operatorilor culturali și a artiştilor plastici cu privire la metodologia de taxare a operelor expuse public, propusă de organismul de gestiune colectivă VISARTA.

Potrivit informării de presă, cadrul actual legal limitează posibilităţile pe care atât Ministerul Culturii, cât şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) le au pentru elaborarea metodologiei organismelor de gestiune colectivă, privind domeniile de activitate reglementate prin Legea 8/1996.
„În spiritul transparenţei pe care am promovat-o încă de la preluarea acestui mandat, săptămâna viitoare voi anunţa componenţa grupului de lucru privind modificarea şi completarea Legii 8/1996. Va fi o muncă în echipă, cu specialişti din toate sectoarele culturale, pentru a veni cu cele mai bune soluţii, durabile, astfel încât, drepturile tuturor artiştilor să fie apărate fără a lăsa loc interpretărilor sau portiţelor către abuzuri. Nu putem accepta acţiuni de tip monopol care sunt în dezavantajul artiştilor”, a declarat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Ministerul Culturii a precizat că nu are niciun fel de atribuţii cu privire la decizia de constituire a comisiei de negociere şi a metodologiei privitoare la organismele de gestiune şi susţine că îmbunătăţirea sistemului de gestiune a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, precum şi prevenirea unor abuzuri, se pot realiza doar prin modificarea Legii 8/1996.

Ce spune juristul UAPR

Jurista UAPR, Elena Curic, face precizări referitoare la negocierile în care este angajată Uniunea Artiştilor Plastici din România (UAPR) cu VISARTA.

„Normele metodologice au valoare de act administrativ (secundar) și sunt inferioare legii care este un act normativ primar, respectiv Legea nr. 8/1996.

Or, articolele preluate din Legea nr. 8/1996 și transpuse în Metodologia propusă de VISARTA au suferit modificări care au denaturat sensul legii, în funcție de interesul VISARTA.

Referitor la comunicarea publică, aceasta este un drept exclusiv, în sensul că numai autorul are dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică. Prin urmare, natura exclusivă a dreptului include și posibilitatea ca autorii să aleagă în exercitarea drepturilor lor în mod individual sau să transfere gestiunea integrală sau parțială a acestora către un organism de gestiune colectivă. Dreptul autorilor asupra operelor lor este un drept fundamental, garantat în temeiul art. 17 din Carta drepturilor fundamendale UE, astfel că autorii ar trebui să fie în totalitate liberi să își utilizeze sau să își exercite aceste drepturi în mod individual, sau să aleagă un organism de gestiune colectivă ori o altă entitate, care să facă acest lucru în numele lor.

Introducerea unui sistem de gestiune colectivă obligatorie conduce în mod evident la privarea autorilor de dreptul exercițiului de comunicare publică.

Din cauza aplicării obligatorii a prezumției de reprezentare, în cazul acestor drepturi, autorii nu mai au posibilitatea de a încredința gestiunea acestora cui doresc, în mod liber.

În concluzie, autorii sau titularii de drepturi din România și din afara acesteia, ale căror opere sunt utilizate în Romania, sunt supuși în mod eronat gestiunii colective obligatorii, fiind privați în mod arbitrar de dreptul lor, astfel încât prevederile legii naționale nu sunt conforme cu aquisul comunitar.

De aceea, trebuie să așteptăm implementarea noii Directive din iunie 2021, privind modificarea Legii nr. 8/1996, lucru recomandat şi de Comisia Europeană. Chiar dacă în prezent, Legea nr. 8/1996 se referă la gestiunea colectivă obligatorie, asa cum am menționat mai sus, este din cauză că Directiva 2001/29/CE a fost tradusă în limba română greșit și prin urmare, transpusă greșit în Legea nr. 8/1996. Gestiunea colectivă este obligatorie doar pentru membrii organismului de gestiune colectivă de drept de autor, care au dat mandat scris privind colectarea dreptului de autor, nu și pentru artiștii care sunt nu sunt membri”.

Jurista adaugă faptul că „taxele/tarifele prezentate în Metodologie, raportate la venitul minim sau chiar mediu pe economie din România, nu pot fi suportate de nicio entitate, mai ales de Statul Român, drept pentru care ar trebui supuse analizei Protecţiei Consumatorului. Faptul că UAP a participat la nişte negocieri nu are nicio importanţă, de vreme ce UAP nu este organism de colectare de drept de autor, nici titular şi nici reprezentant al autorilor. Prin urmare, nu se poate încheia niciun protocol cu VISARTA în acest sens, acesta fiind nul de drept”.

Ce înseamnă pentru galerii şi muzee?

Președinta UAPR Filiala Oradea, dr. Vioara Bara, artist vizual, este de părere că ar trebui reînfiinţată Direcţia Arte Vizuale din Ministerul Culturii. Despre metodologia VISARTA precizează: „Modelul pe care îl propune VISARTA nu este nici pe departe unul european. În Ungaria, Uniunea Artiștilor Plastici și-a pierdut, acum 20 de ani, toate galeriile din țară, tocmai datorită unui demers asemănător, care se vrea introdus și în România, prin VISARTA. Să nu vă imaginați că nu doresc o protecţie pentru artistul plastic din România și plata drepturilor de autor. Dar nu propunerile VISARTA, un ONG privat, o firmă pe care nu o pot numi decât căpușă, ca multe alte firme de altfel din țară, care dorește să se îmbogățească pe seama artștilor plastici din România și să pună monopol, exclusiv pe toate drepturile noastre de autor. INADMISIBIL.

În Franța, de exemplu, nu se percep taxe pentru expunerea în galerii (nu vorbesc de muzee, acolo e altceva, deoarece ele sunt finanțate de stat), doar dacă se vinde acea operă de artă. Atunci, un procentaj se duce la Casa de Asigurări Sociale a Artiștilor Plastici. Unele galerii din Germania,de exemplu, indiferent că vând sau nu, plătesc o taxă fixă de 800 de Euro pe lună. Dar nu e cazul să vin cu explicații despre cum funcționează structura europeană, care este complet diferită, iar statul le oferă o groază de facilități artiștilor, facilități pe care noi nu le avem. Oricine se poate informa despre cum se plătesc drepturile de autor în UE. În niciun caz, nu cum afirmă și propune VISARTA. Este o minciună și o mare păcăleală. Propunerile nerușinate făcute de VISARTA vor duce la moartea sigură a Artei Plastice din România”.

Un important colaborator al Muzeului oraşului Oradea, curator a numeroase expoziţii deschise în Oradea, Alexandru Chituţă, este director de marketing al Muzeului Naţional Brukenthal, preşedintele Asociaţiei culturale pictor Octavian Smigelschi şi membru în consiliul ştiinţific al Muzeului oraşului Oradea. „Am aflat și eu cu stupoare de gândul unei entități care și-a pus în intenție introducerea unei taxe pentru expunerea lucrărilor. Nu mă mai miră nimic, însă sunt uimit cum și astăzi, unele persoane încearcă sa facă bani prin diferite metode. Până acum, sincer, nu am auzit ca această entitate să realizeze ceva notabil în viaţa culturală a acestei ţări și pentru artiști. Este imposibil ca pe lângă costurile legate de realizarea unei expoziții, să mai plăteşti și o taxă per numărul de lucrări expuse. Fondurile sunt puține pentru realizarea unei expoziții în România. Așadar, consider că această idee nu are nici temei serios, dar nici o bază financiară, pentru ca organizatorii de expoziții – fie muzee, galerii de artă, case de licitații, artiști etc. – să achite suma vehiculată. M-aş bucura ca aceia care doresc să introducă aceste taxe să caute surse de finanțare pentru cultura românească și să ajute într-un mod notabil arta românească”, precizează Alexandru Chituţă.

ORDA nu are atribuţii de control asupra legalităţii şi echităţii dispoziţiilor din propunerea de metodologie, acestea urmând a face obiectul negocierii dintre părţi, iar ulterior, în caz de neînţelegere, vor putea fi lămurite fie în faza de mediere, fie în faţa instanţelor de judecată.