Adrian Apan și Csathó Töhötöm Csongor Károly, referenți din cadrul Centrului de Cultură al Județului Bihor, s-au aflat în vizită de documentare, la 30 octombrie, la atelierul de olărit al meşterului popular Hașaș Petru, din Vadu Crișului.

Cei doi referenţi au realizată o cercetare la fața locului, constând în identificarea stadiului actual al meșteșugului, inventarierea obiectelor utilizate în procesul de lucru, fotografierea și înregistrarea audio-video, precum și reanalizarea întregii proceduri de producție, în vederea stabilirii eventualelor modificări sau adaptări recente.

După cum informează Centrul de Cultură al Judeţului Bihor, au avut loc discuții referitoare la motivele decorative folosite, la gradul de autenticitate al tehnicii, la potențialul meșteșugului din Vadu Crișului în contextul turismului cultural, precum și la relația cu autoritățile locale și alte entități publice. Totodată, au fost analizate modalitățile prin care meșterii locali pot fi sprijiniți și încurajați să își prezinte activitatea în spațiul public. De asemenea, s-a discutat despre stadiul general al meșteșugului în zonă și despre posibilitatea existenței altor meșteri neidentificați până în prezent.

„Ne raportăm întotdeauna la prezent. «Problema» celor de la Vadu Crişului e «problema» tuturor meşterilor: strategia. Se ajunge la stadiul în care aceştia sunt operativi, ar putea să participe la diferite acţiuni, evenimente, dar neexistând o strategie concretă, care să spună pas cu pas ceea ce trebuie făcut, nu există un factor de coeziune. Multe ţări trăiesc din turismul cultural de zeci de ani şi produc o parte din PIB. Noi nu avem nici acum legea meşterilor populari, nu avem ruta meşterilor, strategii la nivel de judeţ sau de ţară care să-i unească. E ca un puzzle, dar nu există persoana care să unească piesele. Noi, ca instituţie care ne ocupăm de patrimoniul cultural imaterial, suntem în stadiul în care realizăm un inventar, acordăm consultanţă, stabilim legături cu UAT-urile, dacă există. Vrem să îi ajutăm, dar uneori e prea puţin ceea ce putem face. Ar trebui să îşi dea mâna, într-un cadru legislativ, mai multe instituţii. Noi, în primul rând, nu avem legea meşterilor populari, cum e în Ungaria sau Italia”, precizează Adrian Apan.

Referentul aminteşte că Vadu Crişului, spre exemplu, era altădată o zonă remarcabilă în care activau numeroși olari, ţesători, rotari. Din istoria orală se ştie că erau vreo 100 de olari care mergeau la Târgul de la Negreni și reuşeau să trăiască din meşteşugul lor. Acum au rămas doar membrii familiei Haşaş, fiind printre puţinii care se străduiesc să continue tradiţia.

Entitatea culturală a Bihorului

Marea majoritate a meşterilor populari nu au ucenici. Centrul de Cultură al Județului Bihor le acordă consultanţă, încearcă să îi promoveze şi să conserve, atât cât îi permite legea. Cultura tradiţională, în toate ţările Uniunii Europene, funcţionează ca factor integrat alături de alte specialităţi: arii protejate, gastronomie, oenologie… „Avem o bogăţie imensă atât în nordul Bihorului cât şi în sud, care nu se poate valorifica la adevărata valoare, pentru că nu avem un cadru legal şi nici strategie”, spune Adrian Apan.

Ca exemplu, referentul spune că dacă turiştii ar veni să stea trei zile în Bihor, ar trebui să aibă la dispoziţie o rută care să le ofere posibilitatea să vadă toate obiectivele importante, să aibă ghizi cotra cost, să poată fi primiţi de meşterii populari, să descopere zona gastronomică, dansurile populare, vinurile locale. Lucrurile ar trebui legate printr-un mix de factori. Toate entităţile ar trebui să se unească şi să colaboreze, pentru a pune în valoare adevărata entitate culturală a judeţului Bihor.

„Degeaba avem aceste motoare care pot produce dezvoltare durabilă, dacă stau oprite. Avem infrastructură rutieră, acesta a fost primul pas la care s-a lucrat deja. Dar asta trebuie să ducă undeva: la cultura tradiţioanală din Bihor, cu particularităţile ei din fiecare zonă. Consiliul Judeţean Bihor inţiază deja demersuri pe partea de cultură tradiţională cu proiecte precum Bihorul Colindă, Gusturi şi Tradiţii din Bihor, Lumină din Lumină… Au fost extinse programele la nivel judeţean, ţinând cont de buget şi resurse umane. Se lucrează la strategie, sperăm să existe şi o finalitate pe toate planurile, ca să funcţioneze integrat. Iar cine face legăturile trebuie să fie de specialiate. Sunt lucruri care se fac în timp, nu e uşor, dar începutul îl avem”.

Referentul explică faptul că pentru a supravieţui, pentru că nu au avut sprijin, unii meşteri populari s-au reorientat în funcţie de cererea de pe piaţă, iar asta a creat o viciere a meşteşugului. „Piaţa, cererea, nu are bagajul necesar de cutură ca să ştie ce să ceară. Şi obligă meşterul să creeze ceva ce nu are legătură cu istoria în adevăratul sens. Se introduc motive noi, culori noi, glazurare nouă a ceramicii, care nu ar avea ce căuta în zona de tradiţie”.

Unic în Vadu Crişului

Olarul Petru Haşaş a absolvit Şcoala Profesională de Lăcătuşerie. De la 27 de ani practică meseria de olar, pe care a învăţat-o de la tatăl său, renumit olar al zonei Vadu Crişului, membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România. A lucrat alături de acesta în atelierul din gospodăria părintească, încă din copilărie.

Petru Haşaş realizază oale de sarmale, cratiţe, strecurătoare, ulcioare de apă, cănţi, farfurii, ghivece, ulcici de lapte, modelul de inspiraţie fiind cel tradiţional. Materialele folosite la confecţionarea obiectelor sunt lutul şi smalţul. După pregătirea lutului şi măcinarea lui la malaxor, meşterul îl frământă cu mâna şi îl modelează la roată. Vasele sunt puse apoi la uscat. Pe cele nesmălţuite le pictează după uscare. După prima ardere în cuptor, vasele se glazurează (se smălţuiesc) şi se ard din nou. Ulterior, sunt pictate cu oxid de mangan. Ornamentarea se face cu un corn de vacă găurit la capăt și cu o pană de gâscă. Glazurarea se face cu polonicul şi prin stropire cu mâna. Motivele ornamentale folosite sunt: motivul ochiului, al oului, al cornului.

„Cei din familia Haşaş sunt interesaţi foarte mult de păstrarea a ceea ce făcau părinţii şi bunicii. Ei caută acum pe la cunoscuţi vase făcute de bunicii lor, ca să vadă cum s-a lucrat atunci, să observe culorile, cromatica… La Haşaş situaţia e liniară, merg pe o direcţie bună, nu există modificarea materialelor, nu folosesc instrumente mecanizate care să modifice anumite rezultate ale produsului finit. Sunt consecvenţi, îşi păstrează direcţia și dimensiunea meşteşugului, încadrându-se în cultura tradiţională. Tot ce ţine de tradiţie are o vatră, un izvor, iar meşteşugul trebuie să se identifice cu acea origine, indiferent de timpul în care se manifestă. Altfel, se viciază şi nu mai este autentic”, precizează referentul Adrian Apan.

Petru Haşaş ne mărturisea la Târgul Meşterilor Populari, desfășurat în curtea Muzeului Ţării Crişurilor, că se bucură cel mai mult de faptul că fiica şi ginerele îi duc mai departe meşteşului, dar se bucură şi atunci când copiii sunt interesaţi de olărit.

„Într-o zi mi-au venit la atelier trei autocare pline cu elevi. Unii au făcut farfurioare pe care apoi le-au pictat, alţii au lucrat la roata de olărit, i-am mai ajutat şi noi, că mânuţele lor nu ştiu face bine. Le-am zis să îşi scrie numele pe obiectul pe care l-a făcut fiecare. După aceea, noi le ardem şi le trimitem la şcolile de unde au venit. Să vezi ce bucuroşi au fost copiii!”, spune olarul.

Din anul 2021, Petru Haşaş a primit titlul de Tezaur Uman Viu din partea Ministerului Culturii, prin Comisia Naţională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial.