„D-ale Carnavalului”, prima premieră la Sala Mare a Teatrului Regina Maria, a reuşit să scoată cu succes mahalaua bucureşteană dintr-o echipă de teatru din Ardeal. Comedia în trei acte este la fel de actuală, surprinzând gelozia, infidelitatea, ipocrizia şi superficialitatea. Confuziile crează situaţii comice care se inflamează pe rând, ca un domino.

Intriga porneşte de la Nae Girimea, frizerul galant și cuceritor, dar lipsit de moralitate, prins între două amante, ploieşteanca revoluţionară Miţa Baston şi voluptoasa Didina Mazu. Când trădarea în iubire iese la iveală, şi în dorinţa de răzbunare se prind şi înşelaţii Pampon şi Crăcănel, totul se transformă într-o vânătoare în care ţinta tuturor e Bibicu.

Carnavalul e locul perfect în care jocul dintre aparenţe şi realitate se desfăşoară într-un ritm alert. Măştile se schimbă scoţând la iveală slăbiciuni omeneşti, ridicole prin exagerare, situaţii caraghioase care stârnesc hohote de râs. Un râs strâmb până la urmă în spatele căruia, fără să recunoască, mulţi privitori se pot regăsi.

Foto: Sebi Tonţ / DEFOTO

Regizorul Vlad Trifaş a arătat că după atâta timp şi atâtea montări, universul lui Caragiale mai poate fi explorat, personajele savuroase pot fi exploatate şi mai mult, descoperind noi nuanţe, fineţuri actoriceşti pe care orădenii le-au pus în valoare, jucându-se şi bucurându-se de fiecare rol.

Alina Leonte o joacă pe Miţa Baston, aţoasă şi nebună de gelozie, în conflict cu Didina Mazu, interpretată de Adela Lazăr, focoasă şi posesivă – un cuplu de personaje încântător, plin de energie. Petre Ghimbășan dă şiretenia lui Nae Girimea, tipul aventurierului descurcăreţ dar în acelşi timp fricos, dansând ca pe sârmă între agitatul bătăuş Pampon, jucat de Şerban Borda şi amorezatul naiv Mache Răzăchescu zis Crăcănel, căruia îi dă viaţă Pavel Sârghi.

Foto: Sebi Tonţ / DEFOTO

Ca un hopa-mitică, Iordache se străduieşte să ţină în frâu şandramaua, un personaj savuros, cu ticuri verbale, jucat de Ioana Dragoş Gajdo. Catindatul de la perceţie, un amorezat de ocazie, jucat de David Constantinescu, alături de Ipistatul şi chelnerul interpretaţi de Sorin Ionescu sunt personaje episodice dar semnificative, care întregesc imaginea unei lumi superficiale, preocupate de plăceri trecătoare.

E atât de reală această lume, acest carnaval cu miros de mici! Fidel textului caragialian, regizorul plusează la comicul de situaţie încurcând ochelarii actorilor, se joacă apoi cu decorul gândit pe mai multe planuri de Oana Cernea – dovadă a chimiei dintre cei doi, exersată mai întâi la Tartuffe – amplificând momentele prin muzica aleasă, de la ritmul de sârbă la o Ciocârlie care întruchipează paroxismul sexual. Şi schimbările de decor au fost gândite ca scurte momente de spectacol, iar light designul pregătit de Ionuţ Aldea a completat atmosfera spectacolului, care s-a încheiat în slow-motion, un tablou fluid care se revarsă peste scenă. Echipa artistică a fost răsplătită cu îndelungi şi binemeritate aplauze.

Debut, acum 70 de ani

La finalul spectacolului, Victoria Balint, managerul interimar al Teatrului Regina Maria, a reţinut publicul pentru a anunţa faptul că nu întâmplător s-a jucat la început de stagiune Caragiale. Anul acesta se împlinesc, pe 26 noiembrie, 70 de ani de la prima premieră a trupei românești permanente la Oradea, care a avut loc în 1955, cu spectacolul „O scrisoare pierdută”.

Un eveniment special a fost faptul că actorul care a debutat acum 70 de ani cu rolul Popescu în acel spectacol, să fie în sală. Eugen Ţugulea (94 de ani), care şi-a dedicat cu fidelitate viaţa teatrului orădean, a urcat pe scenă alături de Victoria Balint într-un ropot de aplauze şi publicul în picioare. Managerul i-a dăruit cu această ocazie o diplomă pentru întreaga activitate în slujba acestui teatru.

Foto: Sebi Tonţ / DEFOTO

Actorul a mărturisit că nu consideră longevitatea o calitate, pentru că ea depinde de nişte factori care nu întotdeauna ţin de cel care are un număr mai mare de ani. Însă fidelitatea da, este o calitate. Actorul, în opinia sa, trebuie să-i respecte pe cei fără de care nu ar exista. „Noi nu existăm fără dumneavoastră. Şi de aceea, ceea ce pot eu să vă spun este doar atât: îi mulţumesc lui Dumnezeu şi vă mulţumesc dumneavoastră, spectatorilor, pentru ceea ce am fost şi sunt până în momentul de faţă. Şi sper să mai rămân câţiva ani”.

Luminile pe scenă s-au stins. Coincidență sau nu, muzica din sală s-a prelungit în afara teatrului, la terasă. O prelungire firească. Spectacolul continuă în stradă, în odăile ascunse ale fiecăruia…

Următoarea reprezentaţie este astăzi, 25 septembrie, şi este sold out. O nouǎ reprezentație va avea loc joi, 2 octombrie. Aseară mai erau doar zece bilete disponibile.