Szekely Ervin s-a născut la Salonta în 19 august 1957. A absolvit Facultatea de Drept a Universității „Babes-Bolyai“ din Cluj. A ocupat posturi de consilier juridic și a lucrat ca ziarist. În perioada 1992-2004, a fost deputat în Parlamentul României, iar în următorii patru ani, secretar de stat în Ministerul Sănătății. În prezent este ziarist în cadrul Societății Române de Radiodifuziune.

Este căsătorit, are un fiu și o nepoată. A publicat cinci cărți în limba maghiară, doua volume de publicistică și trei romane. „Jilț și caldarâm” este prima sa carte care apare și în limba română pe care a lansat-o luni la ReWine. „Dacă aş fi directorul de comunicare a unei televiziuni comerciale, atunci cam aşa aş face publicitate pentru eveniment (în cel mai pur stil otevist): «Un fost deputat bihorean rupe tăcerea! Senzaţional!» Nu ar fi adevărat, pentru că eu am propus mai mult decât atât. Prin această carte am dorit să arăt cum funcţionează mecanismul intern al partidelor politice, când şi cum intervin serviciile în lupta politică. Prin prezentarea a două cariere am încercat să surprind funcţionarea partidelor politice. Am căutat răspunsuri la întrebările: cine îi selectează pe politicieni, după ce criterii, cum influenţează cariera politică viaţa personală şi profesională. Personajele romanului fac naveta între jilţ şi caldarâm, pescuiesc în apele tulburi ale showbiz-ului social, încearcă să se afirme într-un capitalism second hand central-european. Cititorul poate să se amuze în voie pe seama matrapazlâcurilor personajelor caricaturizate până la grotesc, dar, la sfârsit, cel care înţelege de ce râde de fapt nu are cum să nu rămână cu un gust foarte amar”, scria Benke Andras, în Helikon, despre prima carte în limba română a fostului deputat Szekely Ervin.

„Cele două cariere politice înfăţişate în Jilt şi caldarâm aduc în fața noastră modele de comportament şi arsenal politic ce demască o elită politică interesată numai şi numai de consolidarea propriei puteri”, scria în Kronika Rostas Szabolcs.

Una dintre scenele descrise în carte are loc în sediul Partidului Propriilor Interese, imediat după alegeri. „Porta nu era cine știe ce expert în sistemul electoral, aşa că din datele communicate prin telefon de observatorii PPI nu putea trage concluzii clare, doar că datele erau sub aşteptările sale. În judeţul Salcia, PPI a obţinut rezultate destul de proaste, suferind o înfrângere clară din partea Partidului Nostaligiei. În circumscripţia sa pe primul loc la Senat a ieşit Botond Schneider. Florian Galad despre care nimeni nu ştia pe baza căror merite fusese pus pe liste de Cioabă, şi Dumitru Pârvan – ceea ce era de aşteptat. A stârnit oarecum mirare rezultatul bun obţinut de Franciska Novak – despre care toată lumea ştia că este, pe lângă Argentina, cea de-a doua amantă a lui Cioabă”.

Szekely Ervin este însă un bun cunoscător al sistemului politic şi electoral, pe care l-a descifrat atât ca parlamentar, cât şi ca jurnalist.

„Având în vedere că sistemul electoral era şi complicat şi nedrept nu era exclus ca Porta să intre în Parlament, întrucât rezultatele pe judeţ urmau să fie modificate în funcție de rezultatele naţionale după certificarea acestora din urmă, în modul acesta putând intra în parlament un candidat ieşit pe locul 2, 3 sau 4 la el în judeţ. Acest sistem electoral era înfierat de toate partidele politice din Tranziţia, dar nu a fost schimbat tocmai pentru că , fiind atât de complicat oferea posibilitatea anumitor manipulări. Acestea nu au putut fi dovedite niciodată de nimeni, cu toate că părea destul de ciudat faptul că toate persoanele care prezentau importanţă pentru partid intrau întotdeauna în Parlament, indiferent de rezultatele obţinute în propriile circumscripţii”, spune autorul.

Întrucât Partidul Propriilor Interese nu poate face o majoritate cu Partidul Nostalgiei, se fac calculi pentru Marea Coaliţie. Ideea e respinsă rapid. „Ce naiba, măi băieţi, doar trăim în Tranziţia. De câţi deputaţi şi senatori e nevoie pentru o majoritate? Dacă Pecek şi Cioabă, să nu zic şi Pârvan, îi cumpără la kil, o să fie totul ghine”…

Din poziţia de observator, dar şi de jucător Porta vorbeşte despre toate târele sistemului, care nu au ocolit nici mediul academic. Una dintre dezvăluiri e legată de Universitatea Copernic, acest Oxford al Republicii Tranziţia, „unde diplomele se vând şi se cumpără, aşa cum se cumpără şi se vând la bursa de la New York acţiunile Dow Jones. Doreşti o diplomă? De care să fie? De professor? De inginer? De medic? A , asta-i mai scumpă, dar nu-i nici o problemă. Totul se poate aranja, nici nu trebuie să calci pe la cursuri. Îţi trimitem diploma la domiciliu. Ei , şi cui credeţi că trebuie să-i daţi banii? Rectorului? Nu. Sigur că rectorul îşi primeşte tainul, dar timpit nu e. Nu ia el banii. Toată treaba e încredinţată unui SRL. Firma asta se numeşte Fundaţia Academica, care se bucură de stima tuturor şi care, din când în când ajută cu sume mari educaţia adulţilor, acordă burse”.

Prezentând fisurile sistemului democratic, cartea lui Szekely Ervin pune sub semnul întrebării însuşi democraţia.