Cele două au fost expuse luni seara, de arhitectul clujean Eugen Pănescu, cel care le-a realizat în colaborare cu arhitectul orădean Emodi Tamas, în cadrul unei şedinţe la care au participat primarul Ilie Bolojan, consilieri locali liberali, membri orădeni ai Ordinului Arhitecţilor şi orădeni interesaţi de direcţia spre care o apucă patrimoniul construit.

În deschidere, primarul a punctat că la Oradea „nu mai avem o problemă legată de ritmul lucrărilor ci de calitatea lucrărilor. Ritmul e mare dar avem probleme legate de calitatea proiectelor, a reabilitărilor” şi că e de dorit „să menţinem un standard de calitate în anii următori astfel încât reabilitările care se fac să nu stricăm ceea ce s-a mai păstrat”.

Bolojan a reluat ideea că trebuie crescută densitatea locuirii în Centrul istoric: „încercăm să scoatem din zona de confort proprietarii de clădiri cu o valoare mult sub valoarea terenului pe care sunt amplasate aceste clădiri. Ridicarea regimului de înălţime, supraînălţare acolo unde se pretează sau construirea de imobile noi, astfel se poate genera un volum de investiţii de sute de milioane de euro”.

Cam ca un sat

„Noi considerăm că centrul Oradiei poate să ofere mai mult iar discuţia trebuie legată de calitate”, a spus arhitectul Pănescu, completând că „Dezvoltarea centrului nu e o afacere, nu trebuie tratată în termeni de business”.

Mergând înapoi în timp, arhitectul a spus că Oradea nu trece acum prin prima tentativă de densificare – cea mai fericită etapă de densificare a fost perioada Art Nouveau – 1900, care a dat palatele orădene şi casele de raport, cu apartamente de închiriat, iar cea mai recentă este cea comunistă, ale cărei blocuri mărginesc ca nişte ziduri centrul istoric.

„Structura zonei centrale din Oradea e ceva special, nu e ordonată, nu e ierarhizată, şi multe din artere sunt de fapt, într-o împletire neplanificată. Un instrument clar de convingere a fost nivelul de înălţime actual. Dacă am face analiza pe fiecare imobil, zona centrală din Oradea, e ca un fel de sat, cu excepţii. Zona cea mai mare are, de fapt, nivel de înălţime parter. E o situaţie care dă de gândit din punct de vedere a potenţialului”, crede el.

Apreciază că „malurile Crişului trebuie puse mai bine în valoare” sub aspectul funcţiunii localurilor din clădirile adiacente.

Nivel minim, legal?

„Noi am propus o înălţime minimă, nu se prea întâmplă să ai o înălţime minimă în regulamente. Am făcut un regim de înălţime recomandat şi o înălţime maximă, în funcţie de valoarea clădirii, câte etaje se pot pune în plus”, a mai precizat arhitectul.

Fiecare stradă centrală este cuprinsă în acest studiu, care conţine, ca riscuri „piederea elementelor de calitate” dar şi intervenţiile lipsite de calitate. „Un minus ar fi să reuşeşti să pierzi frontul continuu la stradă, ceea ce e o calitate pentru Oradea, ca o formă de coerenţă şi ordine”.

Grădini, nu parcări!

Un alt minus al intervenţiilor în centrul istoric este desfiinţarea grădinilor din curţile interioare şi tranformarea lor în parcări. Situaţia e aproape generalizată la blocurilor noi din centrul istoric.

„E o formă de densificare care nu e calitate, construirea de clădiri care stau pe picioroange, sub care sunt parcări. La fel, ocuparea curţilor cu locuri de parcare e indezirabilă pentru calitatea vieţii”, a spus Pănescu.

Multe construcţii noi de pe Moşoiu, Tudor Vladirmirescu, Parcul Petofi sau Roman Ciorogariu sunt, de fapt, contraexemple pentru ceea ce ar fi arhitectură de calitate, dezirabilă în Centrul istoric.

Din studiu reiese, astfel, un potenţial mare de supraetajare în Centrul Istoric. Conform calculelor prezentate de Pănescu, costul estimativ ar fi de 400 euro/mp construit. Astfel,, centrul istoric împreună cu cele 13 bulevarde principale ale oraşului precum Dacia, Decebal sau Nufărul, conţin o suprafaţă construită de 3,1 milioane mp.

Potenţialul de creştere este la 4,3 milioane mp. „Calculul de rentabilitate este decent şi bun. Durata de recuperare a investiţiei este de 15 – 20 ani, ceea ce este o situaţie normală şi sănătoasă. Profiturile sunt de şase cifre şi investiţiile sunt mici”, e concluzia arhitectului.

În opinia sa, faptul că în Oradea sunt multe locuinţe de vânzare iar investitorii nu se înghesuie nu este un semn clar al lipsei de interes din partea investitorilor în centrul istoric. La fel, faptul că multe spaţii comerciale stau cu afişe „De închiriat” în vitrine nu este neapărat un indicator pentru vreo imensă cerere nesatisfăcută de piaţa orădeană.

Legal?

Mircea Jacan l-a chestionat pe autorul studiului şi despre legalitatea introducerii unui nivel minim sau optim de înălţime, câtă vreme legea vorbeşte doar de unul maxim.

„Regimul de înăţime este o chestiune de politică locală. O administraţie poate stabili un set de reguli care se potriveşte pe situaţia unui oraş sau a unei zone. Nu înseamnă că dacă nu scrie în lege, e interzis”, e răspunsul lui Pănescu.

Criticul de artă Ramona Novicov şi-a expus îngrijorarea cum că creşterea regimului de înălţime în câteva zone va altera spiritul şi povestea locului. Ea a argumentat că imobielele Art-deco vorbesc, prin statura scundă şi modestia ornamentării, despre perioada interbelică.

Atât PUZ – CT cât şi studiul vor fi postate pe site-ul PMO pentru consultare şi dezbatere publică, înainte să fie votate în Consiliul local.