Pe scenă a urcat Filarmonica de Stat din Oradea, apreciată la superaltiv atât de directorul festivalului, dirijorul David Gimenez Carreras, cât şi de celebrul violonist Philippe Quint, cel care a creat acest spectacol inedit.

Prezentatorul festivalului, Emil Trifa, după o scurtă introducere, a anunţat invitata specială a show-ului, Kiera Chaplin, nepoata celebrului comediant. Fotomodel şi actriţă, Kiera Chaplin se consideră o răsfăţată să fie pentru prima oară în România participând la prima ediţie a acestui festival şi să facă cunoscută muzica bunicului său prin intermediul frumosului proiectului gândit de Philippe Quint. „Nu multă lume ştie că Charlie Chaplin îşi compunea muzica filmelor sale, dar dacă te gândeşti, are sens.

Charlie s-a ocupat de fiecare aspect al filmelor sale. Nu a fost doar actor şi regizor, a fost şi scenarist, producător, editor şi compozitor. A fost un perfecţionist şi şi-a luat filmele foarte în serios, ţinând deseori lumea pe platoul de filmare cu orele, până când totul era perfect. Poate era dificil atunci să lucrezi cu el, dar datorită dedicării şi pasiunii sale, filmele lui sunt şi acum la fel de urmărite şi de iubite de atât de multă lume! Şi datorită acestui show multi-media, oamenii îl pot descoperi acum pe bunicul meu şi ca şi compozitor. Şi este extraordinar că şi la 45 de ani de la dispariţia lui, încă putem să explorăm aspecte noi despre acest personaj multifaţetat”. Kiera Chaplin a adăugat că a avut şi ea de învăţat multe despre bunicul său datorită cercetărilor făcute de Philippe Quint pentru acest proiect.

Spectacolul a debutat cu Mandolin serenade din filmul „A king in New York” (1957), piesă compusă de actor la vârsta de 68 de ani. Povestea lui Chaplin de-a lungul spectacolului a fost dezvăluită de frumoasa Loredana Corchiş. La pupitrul dirijoral s-a aflat maestrul Vladimir Lungu, care a dirijat apoi, din acelaşi film, piesa Weeping willows (Sălcii plângătoare). De-a lungul carierei sale, Chaplin a întâlnit mulţi oameni fascninaţi pe care i-a admirat şi care l-au inspirat. Unul dintre aceştia a fost compozitorul francez Claude Debussy şi minunata piesă Claire de Lune. Violonistul Philippe Quint a urcat pe scenă cântând la vioara 1708 „Ruby” Stradivari.

„City Lights” (Luminile oraşului) din 1931 este primul film al lui Chaplin în care a compus coloana sonoră pentru una dintre producțiile sale. Tema principală a filmului este piesa La Violetera a compozitorului spaniol José Padilla, care a răsunat apoi în Piaţa Unirii. Chaplin a pierdut un proces cu Padilla pentru că nu i-a trecut numele pe generic. Am ascultat apoi o suită din piesele City Lights, după care am aflat de o colaborare dintre Chaplin şi compozitorul Igor Stravinski, care nu s-a finalizat. La pian a interpretat Mihai Diaconescu. S-au intrepretat apoi piesa lui Chaplin, Tango Bitterness, din filmul „Monsieur Verdoux” (1947).

Pe lista invitaţilor din casa de la Hollywood a lui Chaplin s-au aflat deseori Albert Einstein, Marlene Dietrich, Douglas Fairbanks, Vladimir Horowitz, Arnold Schönberg sau George Gershwin. Piesa preferată de Chaplin şi compusă de George Gershwin a fost Promenade. Compoziţia Dans maghiar nr. 5 de Brahms, folosită de Chaplin în scena frizeriei din filmul „The Great Dictator” (1940), a fost interpretată de Filarmonica de Stat Oradea şi Philippe Quint în sicron cu imaginile din film.

Chaplin nu citea partituri şi nici nu ştia să scrie note. Îşi petrecea ore întregi lucrând la o piesă la pian, înregistra ce cânta, iar apoi se întâlnea cu aranjatorul său pentru a crea părţile orchestrale. Chaplin iubea printre altele şi muzica lui Ceaikovski, inspirându-se din Simfonia a 6-a a acestuia pentru tema principală a filmului „The Kid” (1921), din care am ascultat o fantezie bazată pe temele muzicale din acest film. Chaplin a primit trei premii Oscar în timpul vieţii. Primul în 1929, un premiu onorific al academiei pentru filmul „The Circus”. Un Oscar onorific i-a mai fost acordat în 1972 pentru „efectul incalculabil pe care l-a avut în crearea filmelor de artă ale acestui secol.” A primit premiul Oscar şi pentru cea mai bună coloană sonoră dintr-o dramă din filmul „Limelight”, în 1973.

„O zi fără râs este o zi pierdută”, a amintit Philippe Quint vorbele lui Chaplin. Spectacolul s-a încheiat cu piesa „Smile”, inspirată de Tosca lui Puccini, o melodie bazată pe o temă instrumentală folosită în coloana sonoră a filmului „Modern Times” (1936).

[eadvert]