La sfârşitul anilor 60, în Oradea activa o trupă adeptă a hard-rockului, Metropol, care a devenit cunoscută în ţară datorită turneelor şi a discurilor înregistrate.

Metropol s-a înfiinţat în 1968, membrii fondatori fiind Vajda Tibor (voce), Elekes Csaba (chitară, voce), Virányi Attila (chitară bas, voce), Tomori Pál (tobe) şi Sergiu Cornea (clape). Primul lor concert a avut loc în clubul IMEB din Oradea, în 28 noiembrie 1968. La scurt timp după debut, Cornea este înlocuit de Béla Ráduly. Au avut ca modele trupele maghiare ale momentului, Metro, Illes, Omega sau Hungaria, care cântau un rock „al oraşului” anilor 60. De aici şi-au pus şi numele de Metropol. Ulterior au fost susţinuţi de Casa de Cultură a Sindicatelor, de textierul Iuliu Mátza şi inginerul de sunet Manó Ştefan Dinók.

Timp de doi ani, formația cântă la balurile organizate de Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea. În 1970 membrii încep să scrie piese proprii, iar un an mai târziu sunt efectuate înregistrări ale formației la Radio și Televiziune.

Succesul trupei a fost marcat oficial în 1971, o dată cu participarea la Festivalul Siculus de la Odorheiul Secuiesc, organizat pentru trupele de limbă maghiară, unde au câştigat premiul UTC. În 1972, Metropol participă la Festivalul Artei Studențești de la Iași, obținând premiul special „pentru înaltă interpretare artistică”.

În 1973 au scris muzică de scenă pentru piesa „Noile suferinţe ale tânărului W” de Ulrich Plenzdorf la Teatrul de Stat Oradea. Între anii 1978 și 1986 au scos patru albume la Electrecord. În 1976, Elekes şi Vajda părăsesc trupa, și vin Andrei Orban (chitară, voce) și László Trif (chitară, voce). În 1979 Marius „Bubu” Luca (chitară, voce) îl înlocuieşte pe Alexandru Bica, venit şi el în locul lui László Trifan (chitară, voce). Luca părăsește mai târziu formaţia și înființează trupa Metrock.

În 1981, Virányi pleacă în Ungaria şi 1983 se stabileşte în Germania. La inițiativa lui Ráduly, în Metropol sunt aduși Ildikó Fogarasi–Iordănescu (chitară bas, voce), Zoltán Stier (chitară) și Attila Weinberger (chitară), din componența anterioară rămânând doar Orbán și Ráduly. După apariţia, în 1986, a albumului „Din ou împreună”,Ráduly se stabilește în Ungaria în 1990, unde impune grupul pe piața muzicală. Deşi prinşi în turnee şi pregătiţi e un nou album, activitatea formaţiei se încheie tragic prin mortea într-un accident rutier a lui Béla Ráduly, în 1994. În 1995 apare CD-ul „In Memoriam Ráduly Béla”. În 4 octombrie 2004 au susţinut un concert în memoriam, la zece ani de la dispariţia lui Ráduly, dar şi în preajma lansării cărţii legate de istoria Metropol, una dintre cele mai importante trupe de rock din România. A fost lansat şi un DVD, realizat de Zoltan Boros, realizatorul TVR care i-a descoperit pe rockerii orădeni, care a devenit producătorul lor. În 12 octombrie 2008 au marcat printr-un concert jubiliar la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea, patru decenii de la înfiinţare.

50 de ani

Sâmbătă seara, în Sala Mare a teatrului, Metropol a susţinut un concert jubiliar marcând 50 de ani de la înfiinţarea formaţiei. Partenerii oficiali în organizarea evenimentului au fost Consiliul Județean Bihor și Fundația “Euroregiunea Bihor – Hajdú-Bihar” Oradea. Au făcut cadou fanilor acest concert, intrarea fiind liberă.

Cei care au crescut cu muzica lor au rememorat piese cunoscute ale formaţiei: „Vino cu noi (Álljatok fel)”, „Din nou împreună”, „Haróm fiú” (Trei băieți), „Conturul iubirii”, „Taina umbrei”. „Atunci e bine” sau „Vouă”. Un vechi fan îşi aminteşte cu nostalgie: „Ţin minte concertele live, erau de vis! Scenă, fum, strobocoape, focul pe sigla cu Metropol. Eh, nu se mai vede acum aşa ceva. Atunci trăiai muzica”. Un altul rememorează verile de la Costineşti: „Ce nebunie în 1978 pe terasa Tineretului în Costineşti cu această trupă! Vremuri… 4 lei locul de cort, 38 lei un litru de rom”.

Au trăit muzica lor şi sâmbătă seara, când au cântat alături de Metropol cunoscutele lor versuri: „Cine ascultă muzica noastră/ Nu va fi trist sigur niciodată/ şi-o să-şi aducă mereu aminte de noi”. 50 de ani rememoraţi alături de fani şi prieteni, cu vise, cu premii, cu cenzură, cu concepte muzicale de valoare, care au rezistat decenii în timp.