Clerici, oameni de presă, oameni cu care a construit proiectul drag sufletului său – Radio Transilvania au transmis mesaje de condoleanțe. „Mircea Bradu a trecut la Domnul. Preasfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, se roagă în aceste momente pentru sufletul domnului Mircea Bradu, cunoscut scriitor, prozator, director de teatru și primar al orașului Oradea. Un apropiat al Bisericii Greco-Catolice și al Episcopiei noastre, domnul Mircea Bradu l-a slujit mereu pe Dumnezeu, prin cuvânt și fapte. În aceste momente dureroase pentru familie și orădeni, ne rugăm Domnului ca sufletul lui să se așeze cu drepții! În veci pomenirea lui!”. Episcopia Greco Catolică Oradea.

[eadvert]

„Cu adâncă durere în suflete, ne luăm rămas bun de la domnul Mircea Bradu, om de cultură complex, scriitor, jurnalist, care a iubit enorm teatrul și literatura, lăsând în urma sa o moștenire culturală valoroasă.

A fost director al Teatrului de Stat din Oradea timp de 15 ani, între 1977-1992, perioadă în care a contribuit enorm la transformarea teatrului orădean din unul de interes local, în unul de importanță națională.

Contribuția adusă teatrului se remarcă și prin piesele de inspirație istorică pe care le semnează, dintre care amintim „Vlad Țepeș în ianuarie”, montată pe scena teatrului orădean în 1972, „Noapte albă”, montată în 1975 și „Hotărârea”, pusă în scenă în 1977. De asemenea, a fost redactor fondator al revistei Familia, seria a V-a, a înființat în 1992 rețeaua Radio Transilvania și în 2002 Editura Arca. Va rămâne în istoria Oradiei și ca primul primar al orașului ales liber după revoluția din 1989. Sincere condoleanțe familiei! Drum lin spre cer și odihnă veșnică!”, scrie echipa Teatrului „Regina Maria” Oradea.

Attila Márton, omul care i-a stat alături la Radio Transilvania: „Eu sunt încredințat că un om cu bunătatea lui Mircea Bradu își are locul la masa lui Dumnezeu. Vă mulțumesc, domnule Bradu, pentru cei peste 20 de ani în care mi-ați dat ocazia să fiu alături de dumneavoastră în partea presei de care pot fi mândru. Ați fost un român așa cum noi, ungurii, am vrea să fie toți românii! Poza este din 2016, în ultimul nostru drum la CNA, când am oprit la Cozia noastră dragă. Dumnezeu să vă odihnească în pace!

Totdeauna știa ce dorește

„Am avut ocazia să lucrez cu domnul Bradu la mai multe proiecte de carte documentară. Din cele mai bine de 18 proiecte, aș vrea să amintesc trei cărți de căpătâi pentru istoria și cultura orădeană și bihoreană. E vorba de «Monografia județului Bihor», unde am avut ocazia să vizitez, împreună cu domnul Bradu, toate satele din Bihor (la vremea respectivă erau 495 de sate), plus cele 12 orașe din județ, pentru a realiza materialul fotografic documentar. Cu acel prilej, s-au realizat circa 64.000 de fotografii. A doua carte pe care doresc să o amintesc este «Istoria orașului Oradea», edițiile a III-a și a IV-a, prilej cu care au fost realizate peste 20.000 de fotografii despre tot ce trebuia menționat într-un volum cu caracter documentar. A treia carte este «90 de ani de tramvai orădean». Prin dl. Bradu, pentru editura ARCA, am mai realizat fotografiile pentru mai multe monografii de comune. Acum, pot spune ce minunat a fost să lucrez cu dl. Bradu! Dl. Bradu totdeauna știa ce dorește. A fost un editor de carte excepțional, lucrând la sute de cărți, majoritatea de importanță culturală și istorică deosebită. Dl. Bradu a fost exigent, dar dacă te certa, o făcea ca un prieten. Cu dl. Bradu puteai vorbi orice. Totdeauna, căuta răspunsurile corecte. Nu se sfia să spună: nu știu. Iar dacă nu știa ceva, lua legătura cu cineva care știa răspunsul. Dl. Bradu a sprijinit eforturile creatorilor de literatură și nu numai. Știa să fie un mecena, să-și ajute «confrații» mai tineri în arta scrisului. Oradea a pierdut un veritabil om de cultură, un dramaturg și un editor de carte de mare valoare. Un om bun, un prieten s-a dus. Va rămâne opera d-lui Bradu, credința în cultură și carte, pe care ne-a sădit-o cu mare dragoste. Am fost onorat să-l cunosc pe dl. Mircea Bradu!”, spune Vasile Gheorghe.

„A fost, pentru mine, cel de-al doilea tată. Cu siguranță, un autentic părinte spiritual. A crezut în calitățile mele literare, chiar mai mult decât mine. Îi datorez toate cele trei cărți publicate și în aceste momente, mă gândesc că vor fi, poate, singurele. A fost, și cred că asta contează cel mai mult acum, un om bun, de o rară noblețe sufletească. În plus, sunt sigur de asta, a iubit tot ce este frumos și mai presus de toate, cuvântul scris. Știu cât de mult credea în valoarea unei cărți, cât de mult i-a prețuit pe artiști, cât de mult i-a iubit pe ziariști, chiar și pe aceia care îl împungeau uneori. Știa să treacă cu o nobilă eleganță peste toate. Vedea dincolo de orice adversar, vedea omul din fiecare. Îmi vine acum în minte figura christică a lui Horea, așa cum a descris-o dramaturgul Mircea Bradu în piesa «Unul dintre voi să mă vândă», ca pe o imagine a unei înalte asumări, a misiunii și a destinului. Și știu că domnul Bradu a trăit, la rândul său, asumându-și misiunea de reper al culturii și destinul de OM al Oradiei. Odihnește-te în pace, maestre!”, a scris Florin Budea.

Omul-lumină Mircea Bradu își scrie operele printre îngeri

Într-o zi încărcată de lumină, pe 22 iunie 2021, a ales să-și încheie multele proiecte literare printre îngeri. La lumina stelelor care-i vor lumina veșnicia. „Tot ceea ce am făcut în cariera și profesia mea am făcut-o pentru că eu cred că acest popor trebuie salvat prin cultură”. E mărturia-testament a omului-lumină, dramaturgul complex, prozatorul de excepție, renumitul gazetar Mircea Bradu.

Generos. Fin. Delicat și tenace. Atent până la sacrificiu cu cei din jur. Un suflet care avea disponibilitatea de a-și iubi semenii cu toată ființa sa. Avea mereu vorba potrivită pentru fiecare, om-pansament, omul care prin simpla lui prezență lângă noi ne-a dat valoare și încredere celor care, cu infinită iubire, ne spunea „gazetari”. Aceasta în condițiile în care a trăit într-o lume a elitelor, fie că au fost din lumea academică, din lumea teatrului, a sportului, a presei și nu în ultimul rând, a politicii. A făcut totul la cel mai înalt nivel. Așa cum spunea Mircea Diaconu, prezent la una dintre lansările de carte ale scriitorului, „în anii 1970, când Bradu era directorul Teatrului de Stat, Oradea a fost una dintre luminile teatrului românesc”.

Cu scuzele de rigoare, voi aminti doar câteva nume și foarte multe vor rămâne nespuse. Sunt oameni dragi cu care a interferat în școală, în carieră, la teatru și în ceea ce s-a numit „echipa de aur a PD Bihor”. Unii trăiesc prin cuvintele pe care le-a scris despre ei, alții udă cu lacrimi cuvintele pe care le scriu în memoria sa: Mircea Malița, Marius Sala, D.R. Popescu, Matei Vișniec, Alexandru Colpacci, Dumitru Chirilă, Sergiu Savin, Valentin Silvestru, Emeric Ienei, Radu Iftimovici, Elisabeta Pop, Eugen Țugulea, Ioan Abrudan, Lucian Silaghi, Ion Caramitru, Ducu Darie, Petru Filip, Ștefan Seremi, Traian Băsescu, Petre Roman, Vasile Blaga, Teodor Cladovan, Liviu Borcea și nu în ultimul rând, PSS Virgil Bercea, PSS Sofronie.

Așa cum spunea un reputat scriitor la împlinirea a 80 de ani de viață, Mircea Bradu a fost un „destin care a catalizat, a ridicat la standarde înalte destinul colectiv al Oradiei şi al Bihorului, din perspectivă socio-culturală”.

Nu în ultimul rând, Mircea Bradu și-a iubit familia: tatăl, mama, icoanele vieții sale, fetele și băiatul, lumina ochilor săi, nepoții ale căror realizări îi împlineau zilele și despre care ne spunea, fără ezitare, că sunt fantastici și excepționali, superlative de care a trăit înconjurat mai bine de opt decenii. Nu în ultimul rând, familia lui Mircea Bradu a dat, dincolo de culegerile de folclor, pe Regina muzicii populare din Bihor, Florica Bradu, de ale cărei apariții editoriale s-a ocupat până în ultima clipă, dorindu-și ca acestea să o reprezinte pe deplin. Fiecare dintre reușitele lor au fost reușitele lui.

Celor care l-am cunoscut ne vor lipsi convorbirile telefonice, din care voia bună și iubirea pe care ne-a transmis-o cu fiecare prilej nu au lipsit niciodată.

Îmi spunea glumeț, nu cu mult timp în urmă, după ce a trecut cu bine peste o pneumonie și un edem pulmonar, ce i-a spus un reputat medic după niște episoade nu tocmai ușoare, pe fondul infarctului suferit la Revoluție, atunci când a devenit primul primar al Oradiei post-comuniste: „Mircea, tu chiar ești nemuritor!”. Mă înclin și nu pot să afirm decât așa cum ne spunea la fiecare discuție telefonică cu mine și colega mea, Camelia Bușu. Așa cum numai un om-lumină putea să-ți însenineze viața: „Te iubesc!”

„Vă iubim , domnule Bradu, dincolo de viață și de moarte!”. Și da, „Domnule Mircea Bradu, sunteți nemuritor!” Iar redacția Jurnalului Bihorean rămâne mult mai săracă fără scrierile Domniei Voastre! Drum lin!

Veronica Bursașiu și Camelia Bușu

A murit Mircea Bradu, primul primar al Oradiei după Revoluție

Prin plecarea reperului Mircea Bradu rămânem (și) mai singuri

Cu un Domn mai puțin pe fața pământului