Deși subvențiile acordate pentru culturile în sistem ecologic sunt mari numărul fermierilor care fac agricultură ecologică a scăzut la jumătate în numai patru ani. După o creştere fulminantă în perioada 2010 – 2015, când depăşisem o suprafaţă cultivată şi certificată eco de 5% din totalul Uniunii, în 2017 ţara noastră a ajuns la 1,9%.

Printre motive se numără lipsa pieței de desfacere și obligațiile stricte impuse acestor beneficiari de subvenții europene. Nici experiența a mii de fermieri care și-au încercat norocul pe această nișă fără să respecte regulile jocului nu îi inspiră pe alții să înceapă o afacere. Mai bine de 20% dintre fermierii români care au încercat să intre pe această piaţă au renunţat uneori la mijlocul drumului sau le-au fost retrase certificatele pentru că nu respectau standardele.

Printre ultimii

Conform Oficiului European pentru Statistică -Eurostat în Uniunea Europeană, suprafața de teren totală alocată agriculturii organice a fost de 13,4 milioane de hectare în 2018, echivalentul a 7,5% din totalul suprafeței agricole utilizate, ceea ce reprezintă o creștere de 34% între anii 2012 și 2018.

Printre statele membre UE, țările cu cele mai mari ponderi a suprafețelor de teren alocate agriculturii organice, în 2018, se numără Austria (24,1% din totalul suprafeței agricole utilizate), Estonia (20,6%) și Suedia (20,3) %), urmată de Italia (15,2%), Cehia (14,8%), Letonia (14,5%), Finlanda (13,1%) și Slovenia (10,0%).

În restul statelor europene ponderea suprafeței de teren alocat agriculturii organice a fost sub 10%. România este pe penultimul loc în UE la această categorie, cu 2,4% din agricultură organică, Malta fiind pe ultimul loc (0,4%).

Oficiul European pentru Statistică (Eurostat) a precizat că suprafața totală este suma „suprafeței în curs de conversie” și a „zonei certificate”. Înainte ca o zonă să poată fi certificată „organică”, aceasta trebuie să fie supusă unui proces de conversie, care poate dura doi-trei ani în funcție de cultură.