Concertul de joi, ora 19:00, al Filarmonicii orădene, cu titlul generic „Muzica contrastelor”, îl va avea ca dirijor invitat pe maestrul Ertüngealp Alpaslan, iar ca solist pe violonistul Nagy Kálmán. În concert se vor putea audia lucrările: Franz Schubert – Uvertura în stil italian în Re major, D. 590, Max Bruch – Concert nr. 1 pentru vioară și orchestră în sol minor, op. 26 şi Franz Schubert – Simfonia a III-a în Re major, D. 200

Rigorile Clasicismului sunt încă prezente în creația lui Franz Schubert, compozitor austriac de la începutul secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, Schubert este considerat ca fiind reprezentant al Romantismului incipient. Creația sa cuprinde peste 600 de lieduri, 7 simfonii, dar și muzică sacră, opere, concerte și lucrări instrumentale. Uvertura în stil italian în Re major, D. 590 a fost compusă în paralel cu Uvertura în stil italian în Do major, D. 591, motiv pentru care cele două lucrări poartă și denumirea de uverturi-pereche. Satisfacția și mulțumirea, sunt motive care l-au determinat pe compoziotrul austriac să utilizeze teme ale Uverturii în stil italian în Re major, D. 590, și în creația de mai târziu.

O lucrare mai complexă a lui Franz Schubert este Simfonia a III-a în Re major, D. 200. Compusă înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, lucrarea orchestrală a avut parte de aceeași soartă, precum multe alte lucrări ale sale, fiind publicată abia în anul 1884, la aproape 60 de ani după moartea compozitorului.

Dacă la Franz Schubert caracteristicile muzicii romantice se întrezăresc doar, compozitorul german, profesor și dirijor, Max Bruch s-a afirmat în plin Romantism cu cele peste 200 de lucrări, cele mai reprezentative fiind Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră în sol minor, op. 26 și Fantezia Scoțiană pentru vioară ș orchestră în Mi bemol Major, Op. 46.

Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră în sol minor, op. 26 a fost finalizat în anul 1866. Cu ajutorul violonistului Joseph Joachim, în urma premierei, lucrarea a suferit mici revizuiri și a fost readusă în fața publicului în 1868. Dragostea și atracția compozitorului pentru muzica folclorică se simte încă din primele măsuri ale piesei. Totodată, concertul dedicat viorii se remarcă prin pasaje înălțătoare, printr-o scriitură amplă și înflăcărată a orchestrei. În ceea ce privește instrumentul solist, partitura acestuia este învelită în virtuozitate, cuprinzând întreg ambitusul viorii.

Solistul serii, violonistul Nagy Kálmán, a început studiul instrumentului în orașul său natal, Târgu-Mureș, urmând apoi cursurile univeritare la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Din anul 2003 a devine membru al orchestrei Filarmonicii „Transilvania” din Cluj. În anii care au urmat, participă la cursuri de măiestrie susținute de Gorjan Kosuta, Ruha István, Ferenc Gábor și Klaus Maetzl. De asemenea susține concerte în calitate de solist, la Târgu Mureş, Oradea, Cluj-Napoca, Satu Mare, dar și Statele Unite ale Americii, Ungaria și Japonia. În prezent este concert maestru al Filarmonicii de Stat Oradea.

Dirijorul Ertüngealp Alpaslan și-a început studiile muzicale în orașul său natal, Istanbul, acolo unde a studiat pianul. Mai apoi, devine licențiat al Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, unde continuă studiul pianului și pe cel al artei dirijorale. În anul 2002, Alpa slan este câștigător al Competiției Internaționale de Dirijat „Dimitris Mitropoulos” din Atena, moment în care se afirmă și ca dirijor. Activitatea sa profesională se desfășoară pe plan internațional, conducând orchestre renumite precum Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Athens State Symphony Orchestra, Saint Petersburg Philharmonic Orchestra.

[eadvert]