În acest an, elevii coordonați de prof. ing. Florica Gabor, împreună cu Cercul de Acvaristică Beiuș și Palatul Copiilor Oradea, au realizat colaje, desene, machete și eseuri dedicate zonelor umede și legăturii acestora cu comunitățile locale. Proiectele evidențiază importanța conservării mediului și implicarea tinerilor în protejarea patrimoniului natural. Această inițiativă, desfășurată în parteneriat cu ABA Crișuri, aduce în prim-plan creativitatea elevilor și angajamentul lor față de natură.

Tema ediției 2026 a pus accent pe cunoașterea tradițională, evidențiind modul în care experiența locală poate ajuta la protejarea și utilizarea durabilă a acestor spații. Mesajul transmis de elevi a fost clar: zonele umede nu sunt doar peisaje frumoase, ci ecosisteme esențiale pentru viața oamenilor, cu roluri vitale precum: controlul inundațiilor, aprovizionarea cu apă subterană, reținerea nutrienților și sedimentelor, menținerea biodiversității și atenuarea efectelor schimbărilor climatice.

Acestea sunt spații situate la granița dintre apă și uscat – de la mlaștini, lacuri și râuri, până la lunci inundabile, păduri de mangrove sau turbării. Ele pot fi permanente sau temporare, cu adâncimi mai mici de 2 metri, și includ ecosisteme diverse, cum ar fi estuare, recifuri de corali sau oaze.

Ziua Mondială a Zonelor Umede a fost instituită prin Convenția de la Ramsar din 1971, ratificată de România în 1991. Scopul convenției este conservarea acestor ecosisteme, nu doar pentru valoarea lor ecologică, ci și pentru cea economică, științifică și recreativă. În prezent, România se mândrește cu 89 de zone umede recunoscute internațional, printre care Delta Dunării – una dintre cele mai bogate în biodiversitate din Europa.

În Bazinul Hidrografic Crișuri, aproape 2.500 km² sunt protejați pentru a conserva habitatele și speciile dependente de apă, reprezentând aproape 17% din suprafața bazinului. Zonele se regăsesc în Parcurile Naturale Apuseni și Cefa, dar și de-a lungul râurilor Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb.

Prin aceste activități, micii ecologiști ne amintesc că protejarea zonelor umede nu este doar o obligație legală sau academică, ci un gest de grijă față de natură și față de comunitățile care depind de aceste ecosisteme.