Joi seara, 21 mai, a debutat la Oradea o nouă ediţie a Conferinţelor Dilema. Evenimentul se defsfăşoară timp de trei zile în sala de conferinţe a Muzeului Ţării Crişurilor, cu intrare gratuită în limita celor 150 de locuri din sală. Tema propusă în acest an a fost „Chipuri ale identităţii”.

„Noi suntem foarte preocupaţi de identitatea noastră colectivă, în sensul naţional. Într-o oarecare măsură suntem preocupaţi şi de identităţile noastre regionale: moldovenii cu moldovenii, bihorenii cu bihorenii, ardelenii cu ardelenii, unii zic: vezi că noi suntem Partium, noi suntem Crişana, noi suntem Banatul. Fiecare suntem câte ceva, şi fiecare în general e foarte atent cu lucrurile astea. Şi, bineînţeles, e vorba şi de identităţile noastre ca persoane. Acolo lucrurile sunt mult mai complicate. Am ales această temă pentru că e foarte importantă pentru că e redundantă, revine mereu, şi aţi sesizat că n-a putut nimeni încă să formuleze un răspuns care e mulţumitor pentru toată lumea. Şi mă bucur că e aşa, pentru că asta face tema foarte ofertantă pentru o abordare dilematică”, a spus în deschiderea evenimentului redactorul-șef al revistei Dilema, Sever Voinescu, jurist, diplomat și jurnalist.

Invitaţii ediţiei de anul acesta vin cu experienţe diferite şi abordează tema „Chipuri ale identităţii” fiecare din perspectiva lui. Sever Voinescu a dorit să aducă în faţa publicului din Oradea oameni care încearcă să prezinte din interiorul propriilor lor identităţi regionale această abordare identitară.

Ce sunt şi cum sunt moldovenii

Primul invitat a fost Doris Mironescu, critic literar, profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide“, care a vorbit despre „Ion Creangă și inventarea moldovenismului”.

Profesorul şi-a început conferinţa prin a preciza că Ion Creangă nu este inventatorul moldovenismului, şi de fapt nu există un singur inventator. Pe de altă parte, moldovenismul este o invenţie, o creaţie culturală, un concept. „Scriitorii scriu frumos. Îi iubim pe scriitori, îi citim, ne place ce citim, ceva ne leagă de personajele lor”, spune invitatul.

Ion Creangă a creat o operă care nu își pierde valoarea odată cu trecerea timpului, fiind mereu actuală, la fel ca tradițiile și cultura populară din care s-a inspirat. Apariția operei și succesul ei în vremea respectivă arată cât de importantă era literatura lui din punct de vedere politic. Ion Creangă a creat în scrierile sale o imagine bogată a identității regionale, bazată pe sensibilitate, umor și o anumită ambiguitate. Este vorba despre un tip de atașament față de locurile natale care, deși pornește dintr-un spațiu local, are o deschidere spre valori universale. Acest mod de a scrie a fost important în secolul al XIX-lea și a continuat să inspire mulți alți autori de-a lungul timpului.

Opera lui Creangă a apărut într-un moment istoric semnificativ, la zece ani după ce intră în scenă, la Iaşi, o nouă generaţie de literaţi, junimiştii, o societate de tineri insurgenţi, polemici, acuzaţi de cosmopolitism, care atacă pe toată lumea, fie ei politicieni sau oameni de cultură. Creangă era necesar în momentul acela, spune Doris Mironescu, pentru că prin scrierile sale devine expresia naţională. Paşoptimsul vorbise mult despre ţăranul român, paşoptiştii, după ce şi-au încheiat studiile, au străbătut munţii ca să culeagă folclor. Creangă, după ce a fost diacon, a fost învăţător, director de şcoală şi autor de manuale. Este primul scriitor care se recomandă drept ţăran şi poate să scrie cu legitimitatea unui reprezentat al marii mase a poporului, care vine dintr-un sat românesc, şi care poate să dea omului de rând o voce.

„Ce face prin opera lui este să construiască o identitate care se doreşte inlcuzivă, o identitate a ţăranului. Toate scrierile sale vorbesc despre ce înseamnă să fii moldovean pentru acel secol. Dar e interesant de văzut şi ce se întâmplă după aceea, pentru că operele scriitorilor au viaţă lungă, au posteritate, sunt citite şi recitite, sunt iubite şi apoi sunt rescrise, reinterpretate şi produc efecte. Şi asta face să călătorească în timp şi această idee, această identitate: ce sunt şi cum sunt moldovenii. Sunt oameni de la ţară, lumea lor este o lume rurală, ceea ce înseamnă că e o lume aşezată, armonioasă, o lume în care toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, în care oamenii împărtăşesc acelaşi mod de a gândi şi acelaşi mod de a trăi. În acelaţi timp e o lume care nu este în stare să facă pasul spre modernitate, aşa încât există un clivaj, o ruptură între lumea ţăranilor şi lumea orăşenilor – o lume modernă a României viitoare care păşeşte pe calea progresului. Cum dialoghează aceste două lumi? Creangă le face cumva să dialogheze în paginile lui”, explică Doris Mironescu.

Creangă scrie despre gospodărie, despre muncile câmpului, despre jocuri, despre obiceiuri. Toate textele sale abundă în lecţii de cultură materială ţărănească, precizează profesorul, descrieri ale unor realităţi ale vieţii de la ţară. Iar limba moldovenească din opera lui Creangă arată că ţăranul român vorbeşte o limbă simplă, nepretenţioasă a unui personaj neaoş pentru care lucrurile nu pot să stea altfel decât îl taie capul şi care nu are deschidere spre „sofisticarea intelectuală”, dar care are la el umorul hâtru, mucalit.

„Al dumneavoastră, Mitică!”

În a doua conferinţă a zilei, Sever Voinescu a vorbit despre „Al dumneavoastră, Mitică!” Personajul Mitică, specific spațiului de dincolo de munți, este adesea privit cu neîncredere, oarecum detestat în Transilvania. Creat de Caragiale, el nu reprezintă doar un tipar al unei identități regionale de care transilvănenii încearcă să se delimiteze, ci şi sursa unei atitudini considerate tipic românești față de viață și istorie, numită „miticism”.

„Credeţi dumneavoastră, cei din Transilvania, că îl cunoaşteţi pe Mitică. Credeţi că ştiţi cine e, ştiţi cum e, şi nu vă place. Vreţi să vă ţineţi departe de el. Ba chiar, în inimile dumneavoastră aveţi convingerea că, oarecum, Mitică împiedică societatea românescă în ansamblu să se modernizeze, să se europenizeze, să evolueze. Adevărul este că şi mulţi dintre noi, cei de dincolo de munţi, avem impresia chiar aşa să fie”, şi-a început prelegerea Sever Voinescu, precizând că nu este o conferinţă despre Caragiale, ci despre personajul lui, realitatea lui, adevărul lui, deşi mulţi consideră că Mitică şi Caragiale alcătuiesc un binom inseparabil.

Există părţi risipite din Mitică în toată opera lui Caragiale, fiind deschis spre infinită multiplicitate. „Îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni. Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un Mic Paris, şi Mitică este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original și inventiv. Mitică este omul care cu fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta, simpaticul parizian al orientului e foarte popular în societate”, îl descrie Caragiale.

Prin prelegerea sa, Sever Voinescu a dorit să schime lumina mincinoasă care îl prezintă denigrator pe Mitică şi care se pare că s-a impus în conştiinţa multora. Şi pentru că esenţa acestui personaj este teatralitatea, a făcut-o apelând la filmul lui Lucian Pintilie, „De ce trag clopotele, Mitică?”, deşi povestea lui Mitică este una secundară în film. Folosindu-se de fragmentele în care este vorba despre el, Sever Voinescu a făcut un portret al acestuia, dezvăluind un personaj extrem de interesant şi popular.

„Mitică este o soluţie de rezistenţă la provocările vieţii. El este cel care prin zeflemea şi spirit furizează lucruri care te fac nu doar să treci peste ceea ce îţi este dat ci să metabolizezi relele într-un fel care îţi permite să continui să treci cu sufletul. Mitică este o soluţie de supravieţuire pentru un popor a cărui majoră şi inegalabilă performanţă istorică este însăşi supravieţuirea. Mitică are farmec, şi dacă e inechitabil să îl ducem în faţa unui tribunal moral, e obligatoriu să îl ducem însoţit de nostalgie. Închei, aşadar, spunând cu admiraţie nedisimulată şi cu nostalgie privind spre viitor: al naibii, Mitică!”, şi-a încheiat Sever Voinescu conferinţa.

Conferinţele Dilema continuă vineri, 22 mai, de la ora 18:00 şi sâmbătă, 23 mai, de la ora 17:00.

VINERI 22 mai

ora 18.00, Ovidiu Pecican, conferință:

Zorii unei identități statale: Țara românească / Transalpina / Valahia

ora 19.30, Marius Lazurca, conferință:

Cine suntem și ce vrem

SÂMBĂTĂ 23 mai

ora 17.00, Alex Goldiș, conferință:

Scriitori români în sistemul literar global

Ora 18.30, Daniel David, conferință:

Psihologia românilor: modificări recente și implicații pentru România