Mircea Cantor, artist orădean stabilit la Paris, are o nouă colaborare în ţară, în domeniul filateliei. Romfilatelia și Poşta Română au introdus în circulație, la finalul lunii iulie, emisiunea de mărci poștale „Aurul dacilor. Reîntregirea tezaurului istoric”, având în componență o marcă poștală, o coliță dantelată, o carte poștală maximă, un plic „prima zi” și o mapă filatelică cu produs special, în tiraj limitat.

„De la desen, la timbru. Sunt onorat şi fericit să fiu parte din această emisiune filatelică specială, desenând un timbru cu legendarul Coif de aur de la Coţofeneşti, care a revenit la Muzeul Naţional de Istorie a României, împreună cu două brăţări dacice”, a scris artistul pe paginile sale de socializare.

Artefacte de o valoare istorică excepţională, acestea au fost furate în ianuarie 2025 din Muzeul Drents din Assen, Olanda, dar recuperate de autoritățile olandeze și redate patrimoniului Muzeului Național de Istorie a României. Renumitul artist Mircea Cantor a realizat desenele de pe marca poştală, cu valoare nominală de 21 de lei, precum și de pe plicul „prima zi”. Desenele redau imaginile brățărilor dacice și un detaliu de pe coiful de la Coțofenesti. Aceste desene se regăsesc și în grafica piesei speciale din mapa filatelică, unde culoarea galbenă, îmbinată cu funia, sugerează o aluzie la aurul coifului și al brățărilor și unde, pe alocuri, se poate identifica, printre module, textul: Istoria este funie.

Tezaur istoric

Coiful de la Coțofenești este o celebră piesă arheologică descoperită în România, aflată azi la Muzeul Național de Istorie a României. A fost achiziționat înainte de 1927 de Ion Marinescu Moreanu, un comerciant din Ploiești, de la Alexandru Simion, un localnic din Coțofenești (Prahova), apoi donat statului în 1929. Cercetările lui Ioan Andrieșescu din același an au stabilit locul exact al descoperirii – dealul Măgura – și au reconstituit povestea acesteia: potrivit tradiției locale, coiful a fost găsit de trei copii după o ploaie puternică și a fost spart pentru a fi împărțit între ei, motiv pentru care partea de sus lipsește.

Datat în secolul IV î.Hr., coiful e lucrat manual, prin ciocănire la rece, din foaie de aur (titlu 760‰, greutate 726,08 g, înălțime 25,5 cm), în stilul artei tracice, cu influențe din stepele nord-pontice. Decorul include ochi apotropaici pe frunte, scene de sacrificiu pe obrăzare și animale fantastice (sfincși, grifoni) pe apărătoarea de ceafă. Dimensiunile mici sugerează că era purtat de un adolescent sau de un adult scund, iar fragilitatea și contextul descoperirii indică o funcție ritualică, nu una militară, probabil o ofrandă religioasă.

Brățările dacice din aur reprezintă o descoperire arheologică majoră legată de Sarmizegetusa Regia, capitala Regatului Dacic din secolul I î.Hr. Între 2005 și 2013, anchete judiciare și cercetări științifice au identificat peste 24 de brățări plurispiralice provenind din cel puțin cinci tezaure, dintre care statul român a recuperat 14. Acestea erau depuse lângă zone cu rol religios din jurul așezării dacice. Analizele au arătat că multe nu prezintă urme de purtare, iar diametrul mare al unora indică faptul că nu erau gândite pentru a fi purtate efectiv, ci depuse ca ofrande curând după fabricare.

Brățările sunt din aur aluvionar extras din Munții Orăștiei prin spălarea nisipurilor aurifere. Cele 14 brățări recuperate cântăresc între 822 și 1.228 de grame, cu excepția „Micuței pariziene” (682 de grame), mai potrivită unei persoane cu constituție delicată. Sunt decorate cu capete de creaturi fantastice, probabil dragoni, motiv asociat cu „draco”, stindardul militar dacic (cap de lup, corp de dragon), reprezentat și pe Columna lui Traian.