Pleiada de artişti de marcă a culturii româneşti mai pierde o figură esenţială. Este vorba despre Valeriu Sepi, artist plastic, scenograf, designer și percuționist, cunoscut publicului mai ales pentru contribuţia sa la istoria formaţiei Phoenix.

Poreclit „căprarul” trupei, el a definit identitatea vizuală a formației în perioada sa de glorie și a îmbogățit sound-ul etno-rock cu instrumente de percuție arhaice instrumente construite de el: capre din lemn sau tobe din piele de vițel.

„Cu mare durere în suflet anunțăm plecarea dintre noi a lui Valeriu Sepi.Deși ne promitea la fiecare întâlnire că ne îngroapă pe toți, viața a avut, din păcate, alte planuri. Valeriu a fost unul dintre acei oameni pe care nu ai cum să-i uiți — puternic, viu, mereu prezent, cu un spirit aparte și o energie care umplea orice încăpere. A fost parte din povestea Phoenix și va rămâne pentru totdeauna parte din sufletul acestei formații.Astăzi ne luăm rămas-bun de la un prieten, un coleg, un artist care a lăsat urme adânci în inimile noastre și in arta! Drum lin, Sepi!”, au scris membrii trupei Phoenix pe platformele de socializare.

Valeriu Sepi s-a născut la 1 noiembrie 1945, la Reșița şi a crescut în Valcani, o zonă multiculutrală aflată la graniţa României cu Serbia şi Ungaria. A urmat inițial studiile Politehnicii din Reșița, după care, în 1969 a devenit student al Facultății de Arte Plastice din Timișoara, unde i-a avut printre profesori pe Leon Vreme, Péter Jecza și Deliu Petroiu. Tot atunci devine prieten drag cu Nicolae Covaci, fiind coleg de facultate cu acesta, o întâlnire care avea să-i schimbe parcursul artistic.

Înainte de toate, Valeriu Sepi s-a considerat artist plastic, abordând pictura, desenul, sculptura și designul. Prima sa expoziție personală a fost deschisă la Muzeul de Artă din Timişoara, în 1971. A expus în România , dar şi în numeroase țări din Europa, Asia și America de Sud.

Colaborarea cu Phoenix, ca percuţionist dar şi ca artist plastic, a durat până în perioada albumului Cantafabule. A semnat grafica și scenografia unora dintre cele mai importante discuri ale trupei: „Cei ce ne-au dat nume”, „Mugur de fluier” și „Cantofabule”. S-a implicat, alături de Nicu Covaci, în cercetarea folclorului autentic românesc, căutând „rădăcina şi originalitatea lucrului”.

Părăseşte România în 1985, o lungă perioadă stabilindu-se la Singapore. S-a implicat în diverse proiecte importante de arhitectură, design interior, publicitate, scenografie și artă monumentală, păstrând şi legătura cu spaţiul cultural românesc. Lucrările sale au fost expuse în galerii din întreaga lume – din Germania până în Brazilie şi din Australia până în Nepal – explorând teme ca renașterea, mitologia, memoria și identitatea culturală.

S-a întors în ţară, la Timişoara, după un sfert de secol petrecut în străinătate, dar cu credinţa că nu a plecat cu adevărat niciodată. A fost, în toţi aceşti ani, în atenția publicului prin expoziții deschise în Timișoara, Arad și Târgu Jiu.

Valeriu Sepi s-a stins din viaţă vineri, 19 iunie 2026, la vârsta de 80 de ani. Numeroşi artişti vizuali şi muzicieni îi plâng dispariţia.