Muzeul Țării Crișurilor din Oradea a găzduit vineri, 31 iulie, în parcul instituției, o proiecție specială a filmului „Craii de Curtea Veche”, ecranizarea din 1995 semnată de regizorul Mircea Veroiu după romanul omonim al lui Mateiu Caragiale. Evenimentul a făcut parte din programul MuzeFilm, organizat de muzeu în cadrul proiectului cultural estival „Tipografia de idei”, iar la proiecție au fost prezenți actorii Marius Bodochi și Răzvan Vasilescu, care au făcut parte din distribuția filmului, alături de alte nume mari precum Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gheorghe Dinică sau Ştefan Sileanu.

Pelicula surprinde atmosfera decadentă a Bucureștiului de la începutul secolului XX și urmărește aventurile nocturne ale celor patru personaje: Pașadia, Pantazi, Pirgu și Cara, naratorul.

Seară de proiecție a inclus o scurtă conferință introductivă, urmată de vizionarea filmului și de o dezbatere cu invitații în care moderator a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal, ceea ce a oferit publicului ocazia de a afla detalii din culisele producției direct de la actori.

„Mulţumim domnului profesor că ne-a invitat. E o plăcere să ne aflăm aici. E penultimul film al domnului Mircea Veroiu, un mare regizor de film român”, a spus Marius Bodochi în debutul serii. Răzvan Vasilescu a recunoscut că nu e mare amator de astfel de discuţii pe marginea unui film. „Mă feresc, pentru că cine ştie ce prostii spun”.

Întrebaţi cum au ajuns să joace în film, Răzvan Vasilescu a spus că nu e niciun mister, nimic deosebit, pur şi simplu Mircea Veroiu l-a dorit din distribuţie.

„La un film pe care îl făcuse înainte, «Aşteptând un tren», voia să mă ia şi i-am spus că nu pot să vin la repetiţii că nu mă lasă la filamre directoarea teatrului unde eram atunci, Elena Deleanu, la teatrul Giuleşti, pe care am iubit-o foarte mult. Şi el a zis: la cât termină repetiţiile? La două. (Filmam la Snagov). O să te aştepte o maşină şi după repetiţii o să mergem să filmăm. A fost un om tare bunşi îmi aduc aminte de el cu plăcere”, a mărturisit actorul.

Marius Bodochi era atunci actor la Cluj-Napoca, făcea călărie pe vremea aceea şi era îmbrăcat în costum de călărie, cu cisme înalte austriece. S-a dus cu iubita lui la hotelul Napoca.

„Nu mai ştiu de ce m-a enervat iubita mea că am dat cu piciorul în uşi ca-n filmele western. Şi Când am ieşit de acolo nervos, în faţă la 20 de metri era Veroiu, care venise de un an-doi din Franţa. Mă văzuse cu barbă într-un film TV, «Meşterul Manole» şi a întrebat: cine-i ăsta? Am nevoie de el. Şi Ovidiu i-a spus: îl ştiu, e de la Teatrul Naţional din Cluj. Şia doua zi m-au chemat la Bucureşti, am dat probă de costume, şi asta a fost întâmplarea. Dacă nu eram acolo, dacă nu mă enerva fata aia, nu eram în film”, a explicat Bodochi.

Întrebaţi cum consideră că simte publicul de acum filmul faţă de cel de acum 30 de ani, Răzvan Vasilescu a amintit că publicul înseamnă o categoria largă de intelecte.

„Depinde de cât eşti de pregătit intelectual ca să percepi o carte, un film, un spectacol. Nu se paote răspunde prea concret la întrebarea asta. Depinde de ce e în capul spectatorului. Ca să fiu foarte specific, sunt oameni cărora le plac nişte filme foarte proaste – şi foarte bine, asta e. Depinde cât de deştept eşti ca să îţi placă ceva, să apreciezi ceea ce vezi, ceea ce citeşti”, a explicat actorul.

L-a completat Marius Bodochi, spunând că România putea fi şi aşa cum s-a văzut în film, pentru că Mateiu Caragiale a oglindit foarte bine epoca sa în carte, şi apoi Mircea Veroiu în film.

„Acum lumea e atrasă mult mai mult de filmele de comedie, de filmele de groază. În urmă cu 4-5 ani, un tânăr regizor româno-american a făcut un film cu Maia Morgenstern şi cu mine, «Capra cu trei iezi», care a avut un succes extraordinar, a fost pe locul I trei săptămâni în mall-uri şi după aia trei săptămâni pe Netflix. Am rămas surprins. Era horror.

Filmul e fidel cunoscutului roman Craii de Curtea Veche, că de-aia şi apare personajul pe care îl interpretez eu: autorul, naratorul. Cred că publicul îl percepe ca pe o poveste de demult, poate cu nostalgie, poate unii regretă că nu mai sunt vremurile alea, mai romantice, ce îţi dădeau senzaţia unei libertăţi. Mircea Veroiu era foarte atent la detalii”, spune Marius Bodochi, adăugând că îi e greu să revadă filmul pentru că îi e dor de Ovidiu Iuliu Moldovan, de Mircea Albulescu, de Gheorghe Dinică, pe care a avut bucuria să-i întâlnească şi la Teatrul Naţional, unde joacă din 1996.

Actorul, ca spectator, se gândea acum 30 de ani văzând filmul: „ce păcat că nu mai e aşa”. Lumea era preocupată atunci şi de lucrurile frumoase, şi de lucrurile lumeşti, dar într-un fel frumos, mai romantic, şi dezmăţul avea clasă. „Mie mi-ar fi plăcut să trăiesc atunci”, spune Marius Bodochi.

Proiecția a făcut parte dintr-un program mai amplu care își propune să readucă în atenția publicului orădean repere ale cinematografiei românești, prin întâlniri directe între spectatori și cei care au dat viață acestor filme pe ecran.

Evenimentul a fost realizat cu sprijinul Consiliului Național al Cinematografiei și al casei de producție microFILM, iar participarea publicului a fost gratuită.