În 8 august, chiar de ziua lui, Ștefan Tóth István a vernisat, de la ora 11:00, expoziţia retrospectivă jubiliară „Momente neuitate” şi a lansat albumul omonim. Evenimentul a avut loc în Galeria „Mezey Janos” a Centrului Expoziţional Euro Foto Art, situat la Muzeul Oraşului Oradea, secție a Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal.

Artistul fotograf a fost înconjurat de o mulțime de prieteni și oficialități, care au ținut să îi fie alături la momentul aniversar. În deschiderea evenimentului, Ioan Ciorba, șeful secției Muzeul Orașului Oradea, a amintit de numeroasele evenimente pe care Ștefan Tóth István le-a organizat în ultimii zece ani în instituţia muzeală, şi pe care continuă să le organizeze cu o energie de invidiat, dar şi de impresionanta colecţie donată muzeului, care cuprinde, printre altele, fotografii ale primului artist fotograf din Oradea, Mezey Lajos, aparate de fotografiat, cărţi, reviste.

„Este un model din punt de vedere al risipei de energie pe care o consumă pentru a ni se dărui nouă, este un model pentru faptul că încontinuu are în minte proiecte”, a spus Ioan Ciorba.

Mircea Mălan, preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, a subliniat la rândul său faptul că trăim vremuri în care avem nevoie de modele pe care să le urmăm în viaţă aşa cum este Ștefan Tóth István, care „timp de 55 de ani de viaţă a pus pasiune , inspiraţie şi dăruire în a surprinde momente de viaţă”, mulţumindu-i pentru întreaga sa activitate. Cu ocazia aniversării, Mircea Mălan i-a dăruit din partea sa o sticlă cu pălincă de Bihor din cireşe sălbatice, făcută chiar de şeful CJ.

Ștefan Tóth István, în discursul său a mărturisit că această zi a fost pentru el o imensă bucurie şi a dorit să nu vorbească despre reuşitele sale în arta fotografică ci despre munca de voluntariat care a stat la baza lor.

„În domeniul arte fotografice am avut mereu trei scopuri clare: să creez, să învăţ şi să popularizez această artă prin organizarea expoziţiilor ale creatorilor din întreaga lume”, a spus Ștefan Tóth István, care a trebuit de la începutul carierei să se împartă între rolurile de artist, creator, lector de tehnică şi artă fotografică, şi curator, bucurându-se de aprecierea muncii sale pe tot parcursul carierei.

La rostirea frazei „Adevărul este că am muncit enorm pentru comunitatea noastră, o comunitate cu care mă mândresc”, artistul fotograf s-a emoţionat profund, vocea gâtuită şi lacrimile oprindu-l să mai scoată un cuvânt. Mai departe, discursul său a fost citit de ing.dr. Patricia Știrbu, președintele Summit Agro Romania, partener de cinci ani alături de evenimentele Asociaţiei Internaţionale „Euro Foto Art”.

Întrebat, scrie Ștefan Tóth István, cum a reuşit să se descurce atât în regimul trecut cât şi în cel de astăzi, răspunsul a fost simplu: „Am muncit neîntrerupt, indiferent de vremuri. Rezultatele frumoase şi aprecierile orădenilor m-au motivat să nu mă opresc. Să-ţi poţi trăi visul este un lucru extraordinar!” Artistul a mulţumit familiei, colaboratorilor, presei şi susţinătorilor săi de-a lungul deceniilor.

Sebastian Lascu, city managerul Municipiului Oradea, l-a felicitat pe artist pentru întreaga carieră şi l-a asigurat de tot sprijinul Primăriei Oradea pentru activităţile viitoare, mulţumindu-i că este un adevărat ambasador al oraşului.

Deputatul Szabó Ödön a venit la vernisaj cu cadouri. Mai întâi i-a oferit un obiect de artă care consideră că îl reprezintă foarte mult: un păianjen. „L-am văzut întotdeauna ţesând ceva: o idee, un proiect, încercând să atragă cât mai mulţi oameni în această «plasă» a fotografiei. Şi păianjenul are şi acea calitate, că indiferent câte fire i se taie, mai poate să facă altele, ba chiar să urce fără fir, găsind întotdeauna căi şi atunci când noi, toţi ceilalţi, nu vedem nicio cale”, a spus deputatul.

Cel de al doilea cadou a fost o imensă sticlă de spumant din crama Carastelec, pe care i-a cerut să o păstreze până la aniversare de 100 de ani, ca să o bea atunci împreună cu toţi prietenii.

Horváth Imre, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi Maghiari, i-a oferit apoi o diplomă de onoare din partea Mafosz felicitându-l pentru întreaga activitate. Prof. univ. dr. Eugen Moritz de la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca a apreciat la rândul său energia cu care Ștefan Tóth István impresionează şi acum, la 75 de ani: „tot timpul a făcut ceva, tot timpul a organizat ceva, lucruri deosebite şi întotdeauna prin opera sa s-a pus în slujba comunităţilor”. Despre bogata activitate a sărbătoritului a vorbit şi criticul, scriitorul şi jurnalistul Szücs László.

Un moment emoţionant a fost discursul fiului artistului fotograf, Tóth Tamás, care a readus lacrimile în ochii tatălui său. A apreciat felul în care acesta şi-a atins tot ce şi-a propus, prin pasiune, dăruire altruistă şi iubire necondiţionată pentru arta fotografică. Tamás îşi aminteşte că de mic a intrat în acestă lume, care întretimp, la maturitate, i-a devenit şi lui pasiune, învăţând „răbdarea, atenţia, respectul pentru detaliu şi frumuseţea creaţiei”. Momentele de-a lungul anilor alături de tatăl său i-au fost lecţii preţioase, care l-au ajutat să se formeze ca om.

Din partea cursanţilor Clubului Fotografic „Nufărul” – al cărui preşedinte este Ștefan Tóth István – Constantin Demeter a înmânat sărbătoritului o „diplomă de magistru”, acordată de Asociaţia Etno Foto Art „în semn de profundă recunoştinţă, admiraţie şi respect petnru întreaga carieră dedicată artei fotografice”.

Prof. Dorin Popa, preşedintele Asociaţiei pentru Cultura şi Civilizaţia Vinului Millesime, a amintit că s-a lansat cea de a patra ediţie a Concursului Internațional de artă fotografică intitulat „Via, vinul și bucuria de a trăi”, concurs unic în lume organizat pe această temă împreună cu Ștefan Tóth István şi cu susţinerea Summit Agro România. Şi-a încheiat cuvântul spunând că avem nevoie de mentori pentru comunitate, în domeniul artei fotografice un astfel de mentor fiind artistul sărbătorit.

Avocatul scriitor Paşcu Balaci i-a dedicat un distih: „Viaţa lui Tóth István a fost bântuită de o singură stafie. Ea se numeşte Fotografie”, iar artisul fotograf Ovi D Pop i-a oferit un premiu intitulat „Best mentor”.

Momentele muzicale ale vernisajului au fost oferite de reputatul violist Thurzó Sándor József. La final, Ștefan Tóth István a prezentat albumul jubiliar „Momente neuitate”, disponibil online în format flipbook, şi după o fotografie de grup şi cupe de şampanie, sărbătoritul a oferit autografe.

„Fotografia artistică este, înainte de toate, arta fracțiunii de secundă”

– Cine te-a influențat cel mai mult în formarea ta ca artist fotograf?

Ștefan Tóth István: În atmosfera anilor ’70, am pășit la etajul Galeriei de Artă „Astoria” pentru a vizita expoziția personală a reputatului artist fotograf Ștefan Weiss (care actualmente trăiește în Germania) – pe atunci graficianul și fotograful Teatrului de Stat din Oradea. Am fost fascinat de lucrările sale alb-negru, de dimensiuni impresionante (50 x 70 cm). Dincolo de expresivitatea cadrelor, realizarea lor reprezenta un adevărat tur de forță tehnic: marile măriri manuale în camera obscură erau o veritabilă artă în sine. Acel moment a fost scânteia care m-a vrăjit definitiv și m-a legat de arta fotografică. Astăzi, privesc în urmă cu o profundă satisfacție, simțindu-mă privilegiat că am putut crea de-a lungul tuturor celor trei mari etape de evoluție ale imaginii: am debutat în perioada de glorie a fotografiei analogice, am îmbrățișat revoluția aparatelor digitale, iar de un deceniu explorez noile valențe vizuale oferite de telefoanele inteligente.

– Îți mai amintești de primul aparat foto și primele cadre realizate?

Ștefan Tóth István: Totul a început la vârsta de 7-8 ani, când o vizită a unor rude din Sarkad (Ungaria) a adus cu sine o adevărată magie în curtea casei natale. Sub umbra nucului bătrân, au adunat întreaga familie pentru o fotografie de grup, realizată un aparat Pajtás. Acea clipă și mecanismul fascinant al aparatului m-au cucerit pe loc. Impresionat de cele văzute, i-am rugat cu stăruință pe părinții mei să-mi cumpere și mie un aparat. Dorința nu a întârziat să se împlinească: curând am primit cadou un model german mai avansat pentru acea vreme, un Beirette produs în RDG, cu care am început să realizez primele mele cadre. Prima imagine realizată cu acest aparat de fotografiat a fost surprinsă instinctiv, în grădina casei părintești, într-o zi de primăvară. Am fotografiat pomii înfloriți, cu trunchiurile proaspăt văruite în alb, înconjurați de pământul proaspăt arat. Fără să-mi dau seama atunci, acel cadru simplu, încărcat de frumusețea și liniștea satului, avea să marcheze începutul unei pasiuni care avea să-mi definească întreaga viață.

– Cum s-a schimbat stilul tău fotografic de-a lungul anilor?

Ștefan Tóth István: Influențat de evoluția tehnicilor fotografice, am căutat permanent modalități de a-mi perfecționa imaginile. La începutul carierei mele, pentru eliminarea imperfecțiunilor de pe fotografii, era necesară intervenția colegilor din tipografie, unde am lucrat o perioadă îndelungată. Nu a trecut însă mult timp până când am descoperit că aceeași operațiune putea fi realizată și de mine, cu mijloace simple. O pensulă fină, umezită în tinctură de iod concentrată, apoi întrodusă într-o soluție concentrată de tiosulfat de sodiu, permitea corectarea rapidă și eficientă a acestor elemente nedorite din imagine! Stilul meu nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Încă de la început, mai întâi intuitiv, apoi din ce în ce mai conștient, am ajuns la convingerea că fotografia artistică este, înainte de toate, arta fracțiunii de secundă – acel moment irepetabil, pe care timpul nu îl va mai oferi niciodată în aceeași formă.

– Există teme sau subiecte la care îţi place să revii?

Ștefan Tóth István: Încă de la început, subiectul meu preferat a fost cel legate de om, surprins în cele mai diverse ipostaze ale existenței sale și în multitudinea relațiilor interumane. M-a interesat nu doar expresia individuală, ci și felul în care omul se definește prin mediul în care trăiește, prin comunitatea din care face parte și prin legăturile pe care le stabilește cu cei din jur. De aceea, fotografia cu tematică socială – sociofotografia – a ocupat întotdeauna un loc aparte în preocupările mele artistice.

– Cum ai privit tranziția de la fotografia analog la cea digitală?

Ștefan Tóth István: Foarte pozitiv! M-a amuzat, de altfel, cât de ușor și de repede a reușit digitalizarea să influențeze istoria fotografiei analogice. Fotoreporterii din acea perioadă, dotați cu astfel de aparate, mă întrebau adesea – unii și din orgoliu – ce părere am despre ele. Răspunsul meu era prompt, iar pentru unii, surprinzător: aparatul de fotografiat este doar un mijloc de creație, la fel cum pensula este pentru pictor. Ceea ce contează cu adevărat este creatorul aflat în spatele aparatului de fotografiat.

– Prin activitatea din cadrul Euro Foto Art ai contribuit la formarea multor artiști. Ce înseamnă mentoratul pentru tine?

Ștefan Tóth István: Trebuie să mergem înapoi în timp și să ajungem la anul de înființare a Clubului Fotografic „Nufărul” (mai 1976), pe care îl conduc de un jumătate de secol, care a însemnat de fapt o nouă renaștere a fotografiei din Oradea, după ce la începutul anilor 1990 a însemnat un reper istoric. După câteva decenii, în care primul Fotoclub s-a înfințat în cadrul Asociației Turiștilor din Bihor, fotografia s-a construit în jurul a trei repere fundamentale: creația, formarea noilor generații și popularizarea artei fotografice, prin organizarea de expoziții. În acest context, din anul 1978 am început să susțin primul meu curs de tehnică și artă fotografică, dedicat, firește, fotografiei analogice. De-a lungul acestei jumătăți de secol am coordonat sute de cursuri și am format mii de absolvenți, dintre care mulți au obținut zeci de distincții la cele mai prestigioase saloane și competiții internaționale de fotografie.

Astăzi, a conduce un curs de fotografie este incomparabil mai ușor decât în urmă cu cinci decenii, în perioada de glorie a fotografiei analogice. Atunci, procesul de învățare presupunea etape laborioase și consumatoare de timp: developarea filmului negativ sau diapozitiv, dar mai ales realizarea măririlor fotografice în laborator. Numai această ultimă etapă necesita adesea cel puțin două ore de lucru individual cu fiecare cursant, ceea ce transforma fiecare lecție într-un autentic exercițiu de răbdare, rigoare și pasiune. Pentru mine, mentoratul a însemnat și continuă să însemne mult mai mult decât transmiterea unor cunoștințe tehnice. El presupune, înainte de toate, conștientizarea de către fiecare artist fotograf a principiilor fundamentale și a criteriilor estetice care ar trebui să definească arta fotografică. Din păcate, nici astăzi nu există un consens deplin asupra acestor criterii, nici măcar la nivel mondial. Tocmai de aceea consider că misiunea unui mentor este aceea de a forma nu doar fotografi competenți, ci creatori capabili să înțeleagă esența imaginii artistice și să-și construiască propriul limbaj vizual.

– Care consideri că au fost cele mai importante momente din cariera ta?

Ștefan Tóth István: Primul moment definitoriu din parcursul meu artistic a fost întâlnirea, în cursul anului 1958, cu aparatul de fotografiat. A urmat apoi prima mea expoziție personală, vernisată la 7 iulie 1973, în holul Casei de Cultură a Sindicatelor din Oradea. Organizarea acestei expoziții a fost un act de curaj, într-o perioadă în care „marii” fotografi ai orașului își păstrau cu strășnicie secretele legate de actul creației fotografice. Un alt moment de referință s-a petrecut în anul 1976, în urmă cu o jumătate de secol, când am înființat, sub conducerea mea, Clubul Fotografic „Nufărul” din Oradea, care avea să devină unul din cele mai reprezentative fotocluburi din România. Tot în urmă cu cincizeci de ani am fost primit în rândurile Asociației Artiștilor Fotografi din România (AAFR), o recunoaștere deosebită a activității mele artistice. Doi ani mai târziu, în 1978, am trăit un alt moment memorabil, prin acordarea distincției de Artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP), una dintre cele mai importante recunoașteri din lumea fotografiei.

Anul 2007 a reprezentat o nouă provocare majoră. Am preluat conducerea Asociației Artiștilor Fotografi din România, aflată după 17 ani într-o profundă criză de activitate, reușind să o reactivez și să-i redau prestigiul în doar cinci ani. La fel de important a fost anul 2008, când am înființat Asociația Internațională „Euro Foto Art”, un proiect dedicat promovării artei fotografice și dialogului cultural internațional. Cea mai recentă și emoționantă surpriză a venit la 16 iunie 2026, când am primit cea mai înaltă distincție acordată de FIAP. Onoarea a fost cu atât mai mare cu cât aceasta mi-a fost înmânată personal de președintele Federației Internaționale de Artă Fotografică, Riccardo Busi, transformând acel moment într-unul de neuitat.

– Cum ţi-ai dori să fie percepută moștenirea ta artistică?

Ștefan Tóth István: În spirit constructiv, doresc să subliniez că niciodată nu am susținut că principiile pe care le-am formulat despre arta fotografică, în urma unei experiențe de peste o jumătate de secol, reprezintă adevăruri absolute! Dimpotrivă, i-am îndemnat întotdeauna pe cursanții mei să se inspire din aceste reflecții, să le analizeze critic și să-și contureze propria concepție artistică, în acord cu sensibilitatea și experiența lor. În concluzie, cred că niciun artist fotograf nu ar trebui să uite un adevăr esențial: o fotografie nu poate fi considerată o creație artistică autentică dacă nu transmite către privitor un mesaj artistic…

Ce înseamnă pentru tine o fotografie reușită?

Ștefan Tóth István: Este una dintre acele lucrări în fața cărora vizitatorii se opresc îndelung, lăsându-se absorbiți de povestea pe care imaginea o transmite. În opinia mea, cel mai exigent și mai sincer jurat este chiar cel pentru care ai creat fotografia artistică: privitorul.

– Care este relația dintre tehnică și emoție în creația fotografică?

Ștefan Tóth István: Sunt două elemente care se completează reciproc. Tehnica poate amplifica și pune în valoare emoția, însă nu o poate înlocui. Fundamentul oricărei creații fotografice autentice rămâne emoția – acea trăire care dă sens imaginii și îi permite să ajungă la sufletul privitorului.

– Cum vezi evoluția fotografiei artistice în Oradea și în România?

Ștefan Tóth István: Unii artiști fotografi din Oradea și din întreaga țară de altfel încearcă să se racordeze tendințelor internaționale, ei urmăresc adesea realizarea unor imagini „de senzație” , uneori chiar cu o expresivitate vizuală agresivă, menite să provoace și să șocheze privitorul. Există însă și artiști fotografi care aleg un alt drum. Ei creează pentru sine și pentru public lucrări încărcate de sensuri filozofice și de profunzime, imagini care nu caută senzaționalul, ci dialogul tăcut cu sufletul privitorului. Aceste fotografii se adresează celor mai sensibili la artă, celor dispuși să contemple, să reflecteze și să descopere mesajele subtile ascunse dincolo de aparența imaginii.