Anda Tămăşanu este actriţă a Teatrului „Regina Maria”, actriţă de dublaj şi membru fondator al Teatrului Anonim Oradea. Pentru ea, ultimul contact cu scena într-o sală de teatru a fost atunci când a filmat în iunie, fără spectatori, în Sala Mare a Teatrului, spectacolul „Şarpele în iarbă”, de Alan Ayckbourn, în regia artistică a lui Sebastian Lupu. „M-am văzut pusă în situația de a-mi practica meseria cu totul altfel decât înainte, pe platforme online sau prin proiecte înregistrate cu smartphone-ul”, spune Anda Tămăşanu, într-un interviu acordat revistei Copilot.

Spectacolul „Şarpele în iarbă” a fost gândit de Sebastian Lupu respectând toate normele care se cer în această perioadă, fără să distrugă spectacolul. O soluţie foarte simplă, dar foarte greu de făcut.

În mijlocul scenei a fost delimitată, cu bandă galbenă, distanţa de trei metri – Covid 19. O barieră de care cele trei actriţe au trebuit să ţină cont, evitând pe tot parcursul spectacolului interacţiunea fizică. În locul acesteia, Sebastian Lupu a găsit soluţia ingenioasă de a fragmenta fiecare gest, suprapunerea având loc undeva, în zona „gri” de distanţare. Doar camera de filmat apropie personajele, făcând ca spaţiul dintre acestea să se disipeze virtual.

„Atunci am realizat cu adevărat distanțarea la care suntem supuși, normalitatea de care suntem privați ca actori, dar care nu a produs schimbări semnificative în joc, tocmai datorită condiției impuse. Îmi amintesc în schimb dorința de a părăsi platforma online și de a repeta «pe viu», de a mă ridica și de a proba lucrurile față în față cu colegii mei. Acest sentiment devine acum din ce în ce mai acut. Teatrele sunt închise iar, de aproape o lună și nu cred că ne vom întoarce în teatru iarna asta. Cred că mulți dintre noi simțim această stare de sevraj, de nerăbdare”, spune atriţa în interviu.

Nevoie de împărtăşire

În afară de acest proiect care a putut fi vizionat în premieră doar online, Teatrul „Regina Maria” a mai avut o stagiune de vară pe scena mobilă din Cetatea Oradea, unde s-au jucat spectacole cu priză la public şi care au putut fi adaptate noilor condiţii.

„Pot spune, desigur, că adaptarea unui spectacol de teatru în aer liber suferă, dar suferă doar ca formă. Teatrul există atunci când actorul apare în fața spectatorului și se întâmplă ceva, iar de asta oamenii vor avea nevoie mereu: de apropiere, de viu, de «pe viu», de poveste și de împărtășire. Acum, de ce spun norocul și privilegiul? O spun pentru că sunt conștientă de condiția artistului independent într-o Românie a anului 2020, care nu este adaptată legislativ în scopul protecției și încurajării culturii independente. Anul acesta, am avut parte de câteva proiecte independente și asta pentru că am avut mai mult timp fizic. Cred că multe entități culturale independente au ajuns să aibă experiență în elaborarea și implementarea proiectelor. Am fost trainer în cadrul unui proiect timișorean, «Civicultura», desfășurat și fizic și online, am filmat un proiect documentar despre victimile regimului comunist din județul Bihor și urmează să fac parte dintr-un proiect de teatru online, tot din Timișoara”, explică actriţa pentru revistacopilot.ro.

Anda face şi dublaj şi organizează şi ateliere pentru toate vârstele, susţinându-le acum pe platforma Zoom. Aceeaşi platformă e folosită şi pentru repetiţiile Teatrului „Regina Maria”, la spectacolul lectură „Lasă-mi aripile!” de Dona Alba, în regia lui Alexandru Rusu şi în scenografia Oanei Cernea. Specacolul va fi filmat şi difuzat online. „Se pare că vom filma cu măști. Am mai repetat spectacole din stagiunea trecută cu mască și nu pot decât să spun că e o stare cel puțin ciudată. Practic, se pune mască peste mască, sau cel puțin așa simt eu. Mască inhibă și blochează și fără să vreau să fac teoria chibitrului, intuiesc că mijloacele de expresie vor trebui exploatate la maximum, de data asta nu pentru a trece rampa, ci pentru a trece dincolo de mască”, spune Anda Tămăşanu în interviu.

Adaptare, experimentare

Totuşi, în condiţiile date, actriţa preferă să vadă lucrurile optimist, realizând că a învăţat multe în această perioadă. „Fac cursuri online, citesc ce n-am avut timp să citesc și surprinzător, au început să mă intereseze lucruri de care n-am avut timp până acum timp să mă intereseze. Sunt perfect de acord că sunt lucruri pe care teatrele au reușit să le facă mai bine prin intermediul internetului, aplicațiilor, platformelor, new media, iar noi, indirect și cumva forțat, ne-am adaptat. Și cine nu se adaptează mai bine decât un actor obișnuit cu noul și cu schimbarea o dată la câteva luni? Cred că un actor care-și respectă meseria are nevoie să înțeleagă lumea și contextul în care trăiește, iar dacă alege să o repingă – lucru deloc de condamnat – eu cred că este cel puțin dator să o experimenteze”.

Dar ceva lipseşte. Chiar dacă prin platformele online poţi aduna mulţi oameni din diferite colţuri ale lumii, nimic nu se compară cu jocul în faţa publicului, cu reacţiile şi trăirile în sala de spectacol. În plus, Anda mărturiseşte că pentru ea, actoria nu este o meserie, ci un stil de viaţă.

„În timp mi-am format obiceiul de a analiza comportamentele, obiceiurile, istoriile și poveștile celorlalți. Asta pentru a înțelege mai bine natura umană, fără detașare, cu scopul precis de a mă cunoaște mai bine pe mine. Fără asta nu aș putea juca, nu aș putea să asimilez situațiile și condițiile vreunui rol dat. Asta nu s-a schimbat. Ba mai mult, am ajuns să înțeleg foarte bine unele forme de manifestare în situații extraordinare, cum este această lume a pandemiei. Nu neg că am avut perioade în care m-am simțit nesigură și irelevantă, acum că activitatea mea s-a restrâns, în care m-am întrebat de ce fac ce fac, oare aduc un aport cât de cât necesar, nici măcar important, în lumea în care trăiesc? Dar mi-a trecut.

Mi-am dat seama că dincolo de mine mai sunt și ceilalți, care simt, gândesc și sunt ca mine, care chiar dacă nu se arată pe scenă, vor să fie și ei împreună, să se cunoască, să ne cunoască, să ne cunoaștem, să împărtășim ceva, acum, aici. În situația actuală, eu, ca actriță, mi-am dat seama că am nevoie de celălalt”, mărturiseşte actriţa pe revistacopilot.ro.

Cât de curând, o vom vedea online pe actriţa Anda Tămăşanu, alături de colegii Andrian Locovei, Maria Teișanu și doi copii extraordinari: Rebeca Rusu și Filip Ionescu, în spectacolul lectură „Lasă-mi aripile!”, un text despre subiecte tabu.

[eadvert]