Elevii CN „Mihai Eminescu” au avut miercuri privilegiul de a se afla faţă în faţă şi a dialoga cu fostul mare campion orădean de judo şi actualul luptător MMA, Alexandru Lungu. Întâlnirea s-a desfăşurat în cadrul Programului „Campionii României în şcoli, licee şi universităţi”, iniţiat de MTS şi organizat în Oradea de DJST Bihor şi IŞJ Bihor.

A băut ouă crude

Sandu Lungu a început de mic copil să practice luptele, fiindcă „am fost un băiat mai vânjos, mai mare”, a explicat el. A urmat apoi momentul de cotitură din carieră, o dată cu preluarea sa de către antrenorul Marius Vizer, actualul preşedinte al Federaţiei Internaţionale de Judo.

„Domnul Vizer, care a intuit potenţialul pentru judo al meu şi a altor doi copii, ne-a mutat pur şi simplu la dânsul acasă, la Tinca, bineînţeles cu acordul părinţilor. Acolo ne-am antrenat, acolo am făcut şcoala. Am urmat un program strict, cu antrenamente serioase, cu alimentaţie adecvată. Îmi amintesc că dimineaţa beam ouă crude, pentru ca proteinele să fie asimilate mai bine de organism. Domnul Vizer ne-a asigurat tot ce aveam nevoie, din banii săi”, a povestit Sandu Lungu.

Sportivul a afirmat că a avut, după câtva timp, un moment de „rebeliune”. „Am început să frecventez cluburile, să stau până târziu în noapte. Am realizat însă foarte repede că locul meu nu este acolo, deoarece cei care nu consumau alcool erau desconsideraţi. Cum mie nu mi-a plăcut nicodată să beau, nu eram văzut ca «unul de-al lor». În plus, a doua zi eram obosit la antrenamente. Aşa că am renunţat rapid la aceste ieşiri şi m-am concentrat pe antrenamente”, a mărturisit Sandu Lungu.

Palmares bogat

Rezultatele nu au întârziat să apară. În 1994, el a devenit campion mondial şi european de tineret. În 1996 a câştigat o etapă de Cupă Mondială, la Roma. A participat la JO de la Atlanta din acelaşi an. A fost dublu medaliat cu bronz la CE de seniori 1999, la individual şi cu echipa. În acelaşi an, a devenit campion mondial universitar la judo şi campion mondial la sambo. Tot în 1999, a făcut parte din echipa JC Liberty Oradea, care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. A urmat din nefericire un accident de maşină care l-a ţinut departe de tatami o lungă perioadă, dar spiritul său de luptă a rămas intact.

Nu au avut imnul României

Sandu Lungu a mărturisit că îşi aminteşte cu multă plăcere de prima sa performanţă de marcă, titlul de campion mondial de tineret, cucerit în Egipt. El a afirmat că federaţia nu i-a asigurat deplasarea, fiind nevoit să şi-o plătească singur. „Un prieten, regretatul Gusti Culici, m-a împrumutat cu o mie de mărci şi mi-a spus că dacă voi câştiga o medalie, nu va mai trebui să îi dau înapoi. Am devenit campion mondial, mi-am dorit enorm de mult acest succes. Înainte de finală, mă gândeam ce voi face dacă voi câştiga, voi face tumbe, voi alerga de bucurie. N-am făcut însă nimic de acest gen. Din păcate, la premiere nu mi s-a cântat imnul, pentru că gazdele nu aveau imnul României. Au pus o melodie, acolo, care să nu se facă de râs”, a memorat campionul.

De la judo la lupte

După retragerea din activitate, a devenit antrenor, dar lipsa antrenamentelor i-a adus multe kilograme în plus. „Am început să iau proporţii, am ajuns să cântăresc aproape 190 de kilograme. Mi-am dat seama că nu e bine, că trebuie să fac ceva. Ca urmare, am răspuns unei invitaţii de a lupta în kick-box, la Londra. Cum nu aveam niciun fel de experienţă în box, mi-am plătit un antrenor, pe Viorel Crăciunea, să mă instruiască. Apoi, m-am antrenat serios la sala prietenului meu, Ciprian Sora. Aşa am ajuns la lupte, pentru că mie întotdeauna mi-au sporturile dure”, a spus Sandu Lungu.

Ruptură musculară

Întrebat de unul dintre elevi unde i-a fost mai greu, în cuşcă sau pe ringul de dans, campionul a răspuns fără ezitare că dansul l-a solicitat cel mai tare.

„Nu mi-a fost uşor pe ringul de dans, la «Dansez Pentru Tine». Numai eu ştiu cât am repetat mişcările împreună cu partenera mea. Uneori mă trezeam noaptea şi exersam de unul singur. La un moment dat, am făcut o ruptură musculară din cauza dansului”.

Sandu Lungu a afirmat că nu concepe viaţa fără sport. „Eu nu îi înţeleg pur şi simplu pe părinţii care nu-şi dau copiii la sport. Dacă îţi iubeşti copilul, trebuie să-l îndrumi spre sport. Dacă ar fi să o iau de la început, aş urma fără ezitare acelaşi drum, al judo-ului, dar cu şi mai multă seriozitate”, a conchis „Muntele Bihorului”.