Două răspunsuri sugestive, ce arată felul în care cei ce conduc instituţiile publice se raportează la o problemă sau la o întrebare semnalată de un cetăţean. De această dată, prefecturile Bihor şi Alba, în oglindă.
La mijlocul lunii decembrie, cei doi prefecţi, de Bihor şi de Alba, au fost chestionaţi de către un cetăţean din Rădăuţi, Mihai Papuc, fost militar, în legătură cu posibilitatea ca un Consiliu Judeţean să organizeze referendumuri locale. Cetăţeanul îşi justifică demersul cu dreptul privind liberul acces la informații de interes public (Legea 544/2001). În adresa trimisă celor doi prefecţi, Papuc întreabă dacă „este legală/constituțională organizarea de referendumuri locale cu privire la exploatarea resurselor minerale de către Consiliul Județean?”. Înainte să-şi formuleze întrebarea, cetăţeanul face referire la cazul referendumului local pe care Consiliul Local Sânmartin a vrut să îl organizeze, pentru a-i întreba ce cetăţeni dacă vor sau nu ca în comuna lor să se exploateze gaze de şist şi alte hidrocarburi. Referendum atacat deja în instanţă de prefectul Claudiu Pop, pe motiv că administraţia locală din Sânmartin şi-ar fi depăşit competenţa teritorială. Astfel, procedurile demarate pentru organizarea referendumurilor sunt, de drept, suspendate, până la o hotărâre judecătorească definitivă.
Pasat cu legi…
Paralela dintre cele două prefecturi are relevanţă, deoarece anul trecut, în decembrie, Prefectura Alba îi permitea Consiliului Judeţean Alba să organizeze un referendum judeţean, pentru a-i întreba pe locuitorii acestui judeţ dacă sunt de acord sau nu cu proiectul de la Roşia Montană.
Doar pentru că cetăţeanul a făcut referire la cazul comunei Sânmartin, prefectul de Alba l-a trimis pe cetăţeanul curios la prefectul de Bihor, Claudiu Pop, socotind că acesta este în măsură să-i răspundă. Totuşi, prefectul de Alba, Gheorghe Feneşer, i-a redat cetăţeanului pasaje preluate din legislaţia în vigoare: Legea 215/2001, a administraţiei publice locale şi Legea 3/2000, privind organizarea referendumului. Din pasajele reliefate, se deduce faptul că organizarea unui referendum stă în competenţa unei administraţii locale sau judeţene. Şi totuşi, cetăţeanul este trimis, după răspuns, către prefectul de Bihor. De altfel, prefectul Feneşer îl sesizează pe prefectul Pop, transmiţându-i acestuia „solicitarea petentului”, „spre competentă soluţionare”.
Pop îl trimite la Popa!
În răspunsul său, prefectul de Bihor, Claudiu Pop, îl redirecţionează pe Mihai Papuc chiar spre Consiliul Judeţean Bihor, pentru ca cetăţeanul să afle dacă această instituţie poate sau nu poate organiza un referendum! Iată ce îi răspunde Prefectura, sub semnătura prefectului şi a şefei de la Juridic, Alice-Carmen Lupeş: „în baza definiţiei informaţiilor de interes public, soluţionarea acestei întrebări nu constă în comunicarea de informații care privesc activităţile sau rezultă din activităţile intituţiei noastre. Pentru lămurirea acestui aspect, vă îndrumăm să vă adresaţi Consiliului Judeţean Bihor pentru furnizarea răspunsului la întrebare”. Aşadar, Prefectura Bihor îşi declină competenţa, lăsându-l pe cetăţean să bată, iarăşi, la o altă uşă – cea a administraţiei judeţene. Deşi tocmai prefectul este cel investit cu puterea de a cenzura actele emise de administraţia locală şi judeţeană, invocând argumente juridice.
În context, răspunsul Prefecturii Bihor este cu atât mai interesant, cu cât în această lună prefectul Claudiu Pop a atacat referendumurile dorite de Consiliul Local Sânmartin… De unde se poate înţelege că Instituţia Prefectului ezită să ofere răspunsuri la situaţii ipotetice, revendicându-şi competenţa abia atunci când i se oferă efectiv prilejul de a acţiona. Până atunci, întrebările profilactice, ce ţin de necesitatea cetăţeanului de a fi informat cum, cât şi ce au dreptul legal de a întreprinde instituţiile publice, precum cea a cetăţeanului din Rădăuţi, rămân fără răspuns…
***
Legi despre referendum
Iată textele legale invocate de prefectul de Alba, Gheorghe Feneşer, în răspunsul oferit cetăţeanului Mihai Papuc:
Legea 215/2001, a administraţiei publice locale
„Art. 3. – (1) Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
(2) Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
(3) Dispoziţiile alin. (2) nu aduc atingere posibilităţii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.”
Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului
„Art. 13.
(1) Problemele de interes deosebit din unităţile administrativ-teritoriale şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, în conditiile prezentei legi, aprobării locuitorilor, prin referendum local.
(2) Referendumul local se poate organiza în toate satele şi localitatile componente ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. În cazul referendumului la nivel judeţean, acesta se poate desfăşura în toate comunele şi orasele din judeţ ori numai în unele dintre acestea, care sunt direct interesate.”
Citiți principiile noastre de moderare aici!