Sala de conferințe a Muzeului Țării Crișurilor a fost plină miercuri seara la întâlnirea cu prof.univ.dr. Adrian Cioroianu, manager al Bibliotecii Naționale a României, care a susţinut în cadrul manifestării cultural-ştiinţifice Colocviile Muzeului Ţării Crişurilor conferinţa „Constante istorice și rupturi generaționale. Scrierea și rescrierea istoriei sub ochii noștri”.

Moderatorul întâlnirii a fost prof. univ. dr. Gabriel Moisa, istoric și manager interimar al Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal. „Acum 30 de ani debuta seria de evenimente Colocviile Muzeului Ţării Crişurilor, iar prima ediţie, dacă nu mă înşel, a fost realizată cu un om foarte drag nouă, profesorul Pompiliu Teodor, şi cu antropologul francez Claude Karnoouh. Iată că astăzi, după aproape trei decenii, reînnodăm aceste întâlniri, care vor avea loc lunar, cu invitaţi speciali, apropiaţi nouă sau care vor veni pentru prima dată la Oradea. Astăzi îl avem alături pe profesorul Adrian Cioroianu, un specialist recunoscut în istoria contemporană a României”, a spus în debutul întâlnirii Gabriel Moisa.

[eadvert]

Durata lungă a istoriei

Conferința despre constante istorice și rupturi generaționale susținută de prof.univ.dr. Adrian Cioroianu s-a axat mai ales pe experienţe personale, pe certitudinile domniei sale, experienţe trăite în ultimii douăzeci de ani. „În ultimii ani am văzut foarte multe lucruri pe care nu le-aş fi crezut posibile”. Mai întâi istoricul s-a referit la perioada în care a fost ambasador UNESCO la Paris (2015-2020), între atentatele de la Bataclan şi pandemia COVID-19. A văzut un Paris cum nu a crezut că va vedea vreodată, un oraş golit de oameni şi de tot ce omul aduce cu sine, de la dinamica străzii, la uşa deschisă a magazinelor, o imagine în totală contradicţie cu prima sa vizită în Franţa, la începutul anilor ’90, în vremea studenţiei şi a studiului istoriografiei cu prof. Lucian Boia.

Istoricul îşi aminteşte că în anii ’90 a avut revelaţia discuţiilor libere şi posibilitatea de a citi ceva mai mult. Prima sa dragoste ca student după ’90 a fost Şcoala de istoriografie franceză cu André Malraux, Lucien Febvre şi Fernand Braudel, care preia conducerea revista Annales în 1956. Revista lansase la sfârşitul anilor ’40 o idee încă valabilă în istoriografie, dar şi în geopolitică: durata lungă a istoriei. „Într-un volum admirabil publicat în ’49, despre Mediterana şi lumea mediteraneană în timpul lui Filip al II-lea, Braudel vorbeşte despre această diferenţă care există între lumi de-a lungul istoriei şi evenimentele pe termen scurt, sau conjuncturile sub realităţi pe termen mediu, care se schimbă şi ele. Vă mărturisesc, poate fiind şi un produs intelectual al acestor ani ’90, am trăit în această paradigmă, propunându-mi mereu să discern eu însumi şi să încerc să explic această diferenţă care există între fenomenele de lungă durată şi eveniment. Evenimentele se autoconsumă şi într-un fel se autoanulează unele pe altele”, spune istoricul.

Adrian Cioroianu mărturiseşte că a avut acea iluzie că cel mai important eveniment al vieţii sale va fi căderea regimului comunist. Acum nu mai este la fel de convins. „Am simţit un fior în dimineaţa de 24 februarie, când preşedintele Putin a spus: «dacă vă băgaţi în treburile mele veţi primi o lovitură cum nu aţi mai primit în istorie». Suntem generaţii care ne-am obişnuit atât de mult cu pacea încât ni se pare starea normală a umanităţii. Ori, în acelaşi timp vocea de durată lungă a istoriei ne poate conduce către cealaltă concluzie, că de fapt starea naturală a omenirii a fost mai curând conflictul decât pacea. Care au fost de fapt pauzele? Războaiele? Păcile?”, se întreabă retoric istoricul.

Îşi aminteşte de discursurile de pace ale lui Nicolae Ceaşescu, care atunci păreau false. Ideea de lungă durată a lui Braudel, pentru Adrian Cioroianu însemna, la prima sa ieşire din ţară, un fel de evoluţie, o succesiune de trepte înspre lucruri pozitive, drum care nu ar fi putut fi întrerupt de nicio acţiune iraţională. „Pe de altă parte, ca istoric, îţi dai seama că idealismul tău poate fi parte dintr-o lungă listă a idealismelor care mereu i-au agitat pe intelectuali. Pentru că în aceeaşi lungă durată a istoriei există unele lucrui care nu se schimbă de la un secol la altul. Ca exemplu ar fi domnitorii români care au avut această fobie de a nu fi atacaţi simultan din două părţi. Faceţi o comparaţie între Ştefan cel Mare şi petru Rareş. Un alt exemplu ar fi fobia Angliei de a nu vedea niciun hegemon în Europa care să ameninţe coasta continentală a Canalului Mănecii”, punctează Adrian Cioroianu.

Rupturi generaţionale

Referindu-se la rupturile generaționale îşi aminteşte că într-unul din anii şederii sale la Paris, un prieten care a decis să se căsătorească cu partenerul lui, l-a chemat de martor la cununia civilă, moment în care a stat puţin pe gânduri, dar în final a acceptat. În acelaşi context aminteşte de scoaterea în timp a termenilor ofensatori „jidan” sau „ţigan”. De asemenea, la rupturile generaționale trece şi relaţia profesor – student, cum în comportament ne adaptăm până într-acolo încât conştientizăm schimbarea, aceste „lovituri generaţionale”, deşi în teorie ni se pare evident că la scara lungă a istoriei relaţia dintre maestru şi discipol este aceeaşi de mii de ani. „Dar oare este aceeaşi? Acum tot ce ştiu studenţii despre facultate sau despre profesori este o imagine pe calculator, şi pentru unii asta va deveni o a doua natură, mai ales pentru cei de la master care locuiesc în alte oraşe, au un loc de muncă”.

S-a referit apoi la scăderea constantă a natalităţii în ultimii 30 de ani, atât în România cât şi în Europa. „Nu văd o soluţie la această problemă demografică. Şi asta este o ruptură generațională. Istoria ne-au lăsat-o acele mii, zeci de mii, sute de mii de familii de ţărani români care aveau patru, cinci, şapte, opt copii din care poate mureau doi sau trei, dar lor la datorăm conturul de astăzi al ţării, nu unor abstracţiuni istorice. Demografia face istoria”.

Conferinţa s-a încheiat cu discuţii libere la care au luat cuvântul, printre alţii, lectorul univ. dr. Mihai Maci, prof. univ. dr. Ioan Horga sau PS Vigil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea. S-au atins subiecte precum: relaţiile de familie mereu în schimbare, memoria imperială a anumitor popoare sau elemente identitare ale poporului român: gradul mare de suportabilitate, relativismul, regenerarea.

Proiect de cercetare

Evenimentul a continuat cu lansarea cărții „A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român. 1921-2021. Pentru o istorie dezinhibată a «viitorului luminos»”, al cărei editor este prof.univ.dr. Adrian Cioroianu. Volumul, publicat la Editura Polirom în 2021, a fost realizat la împlinirea unui secol de la crearea Partidului Comunist Român.

Autorii acestui volum au colaborat, începând din 2012, în proiectul de cercetare „Membri, simpatizanţi, conspiratori şi «tovarăşi de drum». Componenţa Partidului Comunist din România în perioada ilegalităţii – Studii prosopografice”, condus de istoricul Adrian Cioroianu. Autorii textelor reunite în volum au decis să se întoarcă la începutul poveştii comunismului românesc, la dosarele celor implicaţi în mişcarea comunistă din anii ’30 – membi de partid, membri UTC oameni care ajutau cu bani sau îşi puneau casele la dispoziţie, ori acţionau în reţele clandesine. Printre numele care se regăsesc în volum se numără: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Nicolae Ceauşescu, Vasile Luca, Petre Constantinescu-Iaşi sau Scarlat Callimachi.

Evenimentul a fost organizat de Muzeul Ţării Crişurilor și Centrul de Studii Interdisciplinare Oradea-Chișinău, aflat sub egida Academiei Române, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Biblioteca Națională a României, Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” Oradea, Primăria Municipiului Oradea și Universitatea din Oradea.