Medicul oncolog Simona Mihuţiu îşi lansa anul trecut, în ianuarie, primul roman, „Fereastră spre mâine”, în Grota roşie din Cetatea Oradea, printr-un eveniment organizat de Asociaţia Culturală „Citadela Artelor” din Cluj-Napoca.

[eadvert]

Anul acesta a apărut, tot la editura Total Publishing din Bucureşti, în colecţia Romanul de dragoste, cea de a doua carte a Simonei Mihuţiu, „Destinul, o jucărie stricată”. „Primul meu roman, «Fereastră spre mâine», publicat în 2019 la editura Total Publishing, a fost născut din dorința de evadare într-un tărâm frumos și, cu siguranță, mai aseptic decât al vieții reale, cel al artei.

În momentul în care l-am scris nu mi-am propus să-l continui. Nici nu știam dacă voi mai simți dorința de a apela la imaginație pentru a așterne pe hârtie alte trăiri și gânduri. La lansarea cărții, însă, cineva mi-a spus pe un ton foarte serios: «Să o scrii și pe următoarea! Dacă nu o vei face, această carte va rămâne un copil abandonat!» Avea dreptate. Fiecare filă a cărții este câte o mică parte din mine, purtând în împletirea de cuvinte sentimentele, ideile, capacitatea de creație și reacția mea la mediul în care trăiesc. Prin urmare, am scris mai departe, iar continuarea poveștii s-a cerut de la sine”, explică autoarea.

Şi textul curge de la primele pagini, întorci filă după filă trăind alături de Elvira furtuna trecutului care îi răscoleşte viaţa, iubirea intensă umbrită de povestea care revine mereu, dar şi dramele pe care le vede zi de zi ca oncolog şi pe care, pentru câteva clipe le uită evadând printre rândurile unei cărţi.
La spital, Elvira nu prea are timp să se gândească la propria persoană şi nici la sentimentele ei.

„I se părea egoist şi primitiv să o facă, atâta timp cât marile drame ale vieţii se derulau prin faţa ei zilnic. Fiecare bonav de cancer avea povestea lui tristă”. În plus, un medic se comportă la fel ca orice alt pacient în faţa propriei boli, în ciuda ştiinţei şi experienţei acumulate. Sunt punctate sumar dar bine articulat şi probleme din sistemul sanitar, cum ar fi lacunele în organizarea spitalului, luare de mită, invidie, orgolii, pile, citostatice insuficiente, aprobări, decontări… Şi ca şi când toate astea nu ar fi destul, dramele prietenilor se suprapun, pentru că uneori e atât de înşelător comportamentul oamenilor, multe trăiri complexe ascunzându-se sub masca prezentată celor din jur.

„Destul este ceva, ca o jucărie pe care o primeşti, mai frumoasă sau mai urâtă, dar care se mai şi strică din când în când, dacă nu ai grijă”. Destinele personajelor se împletesc, finalul este neprevăzut iar cartea este de fapt un crâmpei din viaţă în care mulţi ne regăsim. „Dacă veți trăi intens citind cartea, înseamnă că emoția a ajuns pe calea cuvântului scris acolo unde trebuie – în inima voastră, a cititorilor”, spune Simona Mihuţiu.

Întorci ultima pagină cu regretul că s-a terminat. Sau poate nu… Povestea poate să continue altfel, din alte perspective, dar ancorate în furtunile din trecut.