Concertul de joi, 25 septembrie, al Filarmonicii de Stat Oradea partă titlul generic „Arhetipuri în sunet” şi este dedicat împlinirii a 190 de ani de la naşterea lui Camille Saint-Saëns, unul dintre cei mai prolifici compozitori din secolul al XIX-lea.

La pupitrul dirijoral se va afla Constantine Orbelian, născut în San Francisco, părinții săi având origini în Rusia și Armenia. A fost nominalizat de patru ori la premiile Grammy. În anul 2021 a devenit Director Muzical și Dirijor Principal al New York City Opera. Timp de peste 30 de ani a fost una dintre personalitățile lumii muzicale din Rusia și Europa de Est. Este fondatorul Festivalului Internațional de Muzică al Palatelor din Sankt-Petersburg și Dirijorul Principal al Orchestrei Simfonice din Kaunas, Lituania. În 2016 a devenit Manager General și Director Artistic al Operei de Stat Academice din Yerevan, Armenia. A dirijat concerte în Canada, America Centrală și de Sud, precum și în Statele Unite.

Dirijorul a susținut neobosit schimbul cultural americano-rusesc pe parcursul întregii sale cariere prin turneele și concertele pe care le-a susținut. Ca recunoaștere pentru eforturile sale, a fost distins cu titlul Artist onorific al Rusiei în anul 2004, devenind primul om care primește această distincție, fără să aibă cetățenie rusă.

În introducerea concertului de la Oradea, publicul meloman va avea ocazia să asculte Uvertura operetei Orfeu în infern, de Jacques Offenbach. Premiera primei variante a lucrării a avut loc la 21 octombrie 1858 și a fost clasată drept „operă-bufon” în două acte, iar varianta următoare, mai extinsă și revizuită, cu premiera în 7 februarie 1874 s-a numit „operă-feerie” în 4 acte. Ambele premiere au avut loc la Paris. Lucrarea este un pamflet al legendei antice „Orfeu și Eurydice”. Cunoscuta uvertură care se interpretează frecvent nu a fost scrisă de Offenbach, ci de către muzicianul austriac Carl Binder, cu ocazia premierei de la Viena din 1860. Uvertura scrisă de Offenbach în 1858 este de fapt o scurtă introducere orchestrală, iar cea din 1874 este puțin mai extinsă.

În continuare, Camille Saint-Saëns va fi sărbătorit prin Concertul Nr. 2 pentru pian şi orchestră. A fost compus de către Camille Saint-Saëns în anul 1868 și este, probabil, cea mai cunoscută lucrare pianistică a sa. Solistul premierei din 13 mai 1868 a fost însuși compozitorul, iar la pupitrul dirijoral s-a aflat Anton Rubinstein.

La pian se va afla Bella Schütz, membră a Academiei de Muzică “Philippe Jaroussky” din Franța și câștigătoare a unor competiții internaționale de prestigiu, precum Lyon International Piano Competition şi Pianp Campus.

La vârsta de 15 ani a absolvit Conservatorul Regional din Paris, unde a studiat timp de doi ani cu pianistul și teoreticianul Yves Henry. Diploma de licență a obținut-o la Universitatea Mozarteum din Salzburg, unde a beneficiat de îndrumarea profesorului Jacques Rouvier. Cariera ei s-a desfășurat până acum preponderent în Franța și Austria, dar a susținut concerte și în Italia, Germania, Polonia, Anglia, Spania, Olanda sau Japonia, în calitate de solistă sau în recitaluri ca membră a ansamblului Trio Callas.

În prezent este masterandă la Universitatea de Arte din Berlin, la clasa profesorului Björn Lehmann și la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din Viena, la clasa profesorului Jan Jiracek von Arnim.

În partea a doua a serii, frumusețea aparte a muzicii armene va putea fi descoperită prin Adagio din baletul Spartacus și prin Suita Masquerade, ambele fiind compoziții semnate de compozitorul armean Aram Khachaturian.

Khachaturian a compus baletul Spartacus în anul 1954 și a primit Premiul Lenin în același an pentru compoziția reușită. A fost pus în scenă pentru prima dată la Leningrad în 27 decembrie 1956, sub coregrafia lui Leonid Yakobson, concepută pentru Teatrul de Operă și Balet Kirov, prescurtat Teatrul Mariinsky. Spartacus este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Khachaturian și continuă să facă parte și astăzi din repertoriul Teatrului Bolșoi și al altor teatre din Rusia și din fosta Uniune Sovietică.

Masquerade fost scrisă în 1941 de către Aram Khachaturian ca și muzică incidentală pentru piesa de teatru a lui Mihail Lermontov, cu același nume. Compozitorul a împărțit suita în cinci mișcări în 1944 și ulterior a devenit cunoscută mai ales pentru Vlas, prima parte din suită, considerată una dintre cele mai populare piese scrise de Khachaturian.