A terminat o facultate de medicină şi nu i-a fost jenă să plece la muncă în agricultură în Danemarca. Adrian Gavriliu, a povestit pentru cititorii Jurnalului bihorean experienţa petrecută în perioada cât a muncit în ţara nordică, la cules de mazare. „Nu mai muncisem înainte în agricultură. Poate doar sporadic la bunici la cules de struguri. Am luat legătura cu cei de la Eures, am aplicat pentru un loc de muncă în Danemarca şi, ulterior m-au contactat ei”, îşi începe Adrian Gavriliu povestea.

Orădeanul a plecat în Danemarca cu autocarul care l-a lăsat aproape de ferma unde avea să-şi desfăşoare activitatea timp de aproape trei luni de zile, în perioada iunie – august 2010. „Primele zile au fost mai mult de acomodare. Mi-am instalat cortul într-o zonă unde erau şi ceilalţi muncitori. Un fel de zonă de campare. Aveam grup social, bucătărie cu toate ustensilele necesare pentru prepararea mâncării, maşini de spălat, etc. Cumpărăturile le făceam în oraş”, a precizat Gavriliu.

Prima dată i s-a arătat ce are de făcut. În trei-patru zile era specializat, iar în trei săptămâni a ajuns să conducă o echipă de 60 de persoane. „Patronul muncea cot la cot cu noi, de dimineaţa până seara. Şi era printre cei mai bogaţi oameni din Danemarca. A văzut că îmi dau intersul şi că îi ajut şi pe ceilalţi şi m-a pus şef peste 60 de oameni”, poveşteşte medicul.

Retribuţia

Plata se făcea în funcţie  de cantitatea de mazăre culeasă şi orele de muncă. Ziua de lucru începea la ora 6:00 şi se încheia la ora 12:00. Dacă nu aveai chef de lucru într-o zi puteai să stai la cort. La sfârşit de săptămână fiecare primea câte 1.000 de coroane, restul de bani primindu-i la finalul contractului. Câştigul zilnic era aproximativ 500 de coroane. Calitatea produselor culese era verificată prin sondaj. Se accepta mazăre de prostă calitate într-un procent mai mic de 10%. Dacă procentul era de până la 25%, se scădea 25% din câştig, iar dacă mazărea de proastă calitate era mai mult decât 25%, ziua respectivă nu se plătea.

„După două luni cât am lucrat efectiv, am rămas în mână cu 3.100 de euro. După ce am scăzut toate cheltuielile cu transportul, cazare şi masa. Şi a fost un an foarte slab, pentru că nu a prea plouat. În condiţii normale aş fi venit cu cel puţin 5.000 de euro”, spune Gavriliu.

Experienţă reuşită

Doctorul vede această experienţă şi ca o ocazie de a lega prietenii cu oameni din alte ţări. La ferma unde lucra a avut contact cu persoane din Slovacia, Bulgaria, Polonia, Spania, Franţa, Suedia, din mai multe categorii profesionale. „Erau medici, absolvenţi de drept, un psiholog, profesori, ingineri, pictori. Oameni care nu au avut de-a face cu agricultura înainte. Marea majoritate era în căutare de ceva. Nu neapărat de bani. Unii veneau pentru a nu ştiu câta oară. O tipă din Suedia muncea să-şi facă bani pentru o excursie în Africa de Sud”, arată Adrian Gavriliu.

Fiind doctor şi ajungând şef de echipă a avut ocazia să cunoască şi persoane din afara fermei. Ducându-i pe muncitori la un spital, l-a cunoscut pe un medic somalez care a terminat Facultatea de Medicină la Bucureşti. Salariul net al acestuia era de 13.000 de euro net/lună. De fapt câştigul salarial mediu din Danemarca este printre cele mai mari din Europa. Dar şi impozitul este mare. „Din impozit se plătesc toate asigurările de sănătate, stomatologice, etc., iar danezul nu mai plăteşte nimic dacă se îmbolnăveşte”, povesteşte Gavriliu.

Orădeanul a fost surprins de corectitudinea şi atitudinea danezilor. „Acolo eşti apreciat pentru ceea ce faci. Munca ta nu-i considerată de nivel inferior. Dacă observă că ai calităţi, eşti promovat, cum am fost şi eu după trei săptămâni”, conchide doctorul.

Adrian Gavriliu face şi recomandări celor care se gândesc să plece la muncă în această ţară nordică. „Trebuie să-şi vadă lungul nasului şi să dea dovadă de seriozitate. În Danemarca oamenii încearcă să fie corecţi cu tine atâta timp cât şi tu eşti corect cu ei. Cât îi respecţi, te respectă şi ei”, subliniază doctorul.

Acesta spune că dacă nu ar avea un loc de muncă, s-ar întoare oricând să lucreze în agricultură în Danemarca.

DAN BIRTA