Aflați ce se întâmplă în corp în timpul unui atac de panică, cum putem gestiona emoțiile și de ce sănătatea mintală merită luată în serios.

Se vorbește tot mai des despre anxietate ca fiind „boala secolului”. Din perspectiva dumneavoastră, de ce tulburările de anxietate sunt atât de frecvente în prezent?

Contextul social actual cere oamenilor o adaptare mai rapidă la evenimente pe care organismul le percepe ca pericol pentru viață, sănătate, siguranța personală și familială (ex. pandemia de COVID, criza economică, situații de război și conflict în zonele apropiate). Oamenii sunt într-o continuă alertă, supuși unui exces de informații media, nevoiți să atingă niște standarde pentru care uneori nu sunt pregătiți sau nu și le doresc.

Ce factori din viața modernă (tehnologie, stres, ritm de viață, presiune socială etc.) contribuie cel mai mult la creșterea nivelului de anxietate?

Din perspectiva mea, presiunea socială impune ritmul de viață, cerințele socio-profesionale și personale, adaptarea la tehnologie și îngrijorarea oamenilor pentru viitor.

Mulți oameni se descriu ca fiind „anxioși” sau „stresați”, dar nu știu unde se termină stresul normal și unde începe o tulburare de anxietate. Cum putem face diferența între cele două?

Anxietatea e o stare de neliniște, frică ce apare fără un motiv conștient, palpabil, pe care nu o putem controla și care în unele momente se poate manifesta sub forma unor atacuri de panică. Stresul, ca și alerta, apare în contexte reale de viață în care omul trebuie să se adapteze și să găsească soluții de rezolvare, iar după trecerea evenimentului alerta reactivă dispare.

Tristețea este o emoție firească, dar depresia este o afecțiune medicală. Care sunt acele semne subtile care ne pot ajuta să facem diferența între cele două?

În depresie, starea de tristețe este mai intensă, este frecventă, nu dispare după evenimentul care ne-a întristat, vine fără motiv și ne influențează viața cotidiană. Se poate asocia cu lipsa de bucurie, lipsa de inițiativă, pesimism, oboseală trenată, tulburări de somn, nervozitate, intoleranță la frustrare și zgomot, lipsa de scop, idei de inutilitate și incapacitate și, în cazurile mai grave, cu gânduri de moarte.

În cazul adolescenților, depresia se poate manifesta diferit față de adulți. Care ar fi câteva semnale de alarmă specifice vârstei tinere și cum le pot observa părinții fără să pară intruzivi?

Semne de alarmă ar putea fi tristețea persistentă, nervozitatea, izolarea, scăderea performanțelor școlare, oboseala, tulburări de somn și alimentație, consumul de alcool și droguri, auto-vătămare, lipsa de scop, gânduri de moarte.

Citește întreg materialul AICI.