„Secvențe” din începuturile românilor

În debutul conferinței, președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop a subliniat că „românii sunt un popor romanic, despre a căror existență nu se poate vorbi decât din anii 800-900 încoace”. Din această perspectivă, așa cum a spus oratorul, o prelegere despre românii din secolul XIII „sună curios”. Pentru a demonstra că nu e tocmai așa, prof. univ. Ioan-Aurel Pop a punctat câteva momente importante din istoria acelui veac.

Președintele Academiei a început cu anii 1185-1186, când spun izvoarele, odată cu revolta românilor și a bulgarilor împotriva Imperiului Bizantin, se naște Țaratul Româno-Bulgar, condus de doi „valahi”, Petru și Asan. Apoi, profesorul Ioan-Aurel Pop a amintit de Ioniță cel Frumos, cel căruia Papa Inocențiu i-a transmis, pe la 1204-1205, că fiind atât de „mândru de descendența sa romană”, ar face bine să se alăture Bisericii Catolice. A fost pomenit apoi anul 1290, anul celui de-al doilea descălecat, al lui Negru Vodă.

„Două momente fondatoare au existat în conștiința românilor: cel de la origini, al împăratului Traian, și cel al celui de-al doilea descălecat, al lui Negru Vodă, când s-a format Țara Românească”, a afirmat Ioan-Aurel Pop.

A urmat anul 1204, când, după Cruciada a IV-a, încep să apară în izvoare „unele răpiri de drepturi și bunuri în Transilvania”. Se vorbește despre un cnezat, aflat probabil în zona Sătmar (Bihor), a cărui episcopie ortodoxă trebuia „atrasă” spre biserica Romei. Tot după 1204, a mai spus profesorul clujean, urmașii unei anumite Ecaterina luau, cu ajutorul regelui Ungariei, districtul și cetatea Medieșului din „mâinile românilor schismatici”. Apoi, la 1222, se vorbește despre o construcție de piatră, ridicată pe „pământ scos de la valahi”, în țara Făgărașului.

La 1224, a mai amintit Ioan-Aurel Pop, Bula de Aur a regelui maghiar Andrei al III-lea, dădea dreptul sașilor să folosească, împreună cu românii și pecenegii, păduri din zona Sibiului. La venirea cavalerilor ioaniți, în 1247, aceștia se stabilesc în Oltenia, țară care pe atunci cuprindea: Banatul, Hațegul și Țara Severinului. Apoi, președintele „nemuritorilor” l-a pomenit pe Litovoi și pe urmașii acestuia, reprezentanți ai „unei dinastii oltene înainte de întemeierea Țării Românești”. Pentru ca, la 1290, să aibă loc descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraș, în Muntenia. Tradiția întemeierii Țării Românești menționează existența a două mari centre politice, oltean și muntean. „O rivalitate ce a dăinuit peste veacuri”, după cum a subliniat Ioan-Aurel Pop.

Președintele Academiei a declarat că „secvențele” amintite de el arată că „au existat formațiuni statale românești înaintea existenței țărilor românești propriu-zise, din secolul XIV”. Referindu-se la istoria veacului pe care l-a pus în discuție, profesorul Ioan-Aurel Pop a mai afirmat că, în această perioadă, românii sunt „pomeniți ca stăpâni, cărora li se ia mereu câte ceva: o țară, o bucată de pământ, un drept, o episcopie. E clar că erau acolo”. Președintele Academiei a făcut și o subtilă remarcă spre zilele noastre: „Aceia care nu știu greacă și latină, nu se pot îmbrăca în daci, pentru că nu pot citi izvoare istorice, nu sunt istorici”.

Dosarul Cavalerilor Ioaniți, un model de cercetare

Despre volumul „Silviu Dragomir și Diploma Cavalerilor Ioaniți”, semnat de prof. univ. acad. Ioan-Aurel Pop și prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș, a vorbit decanul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării, prof. univ. dr. habil. Gabriel Moisa.

Considerat „un volum remarcabil” de istoricul orădean, acesta spune povestea cercetărilor făcute de Silviu Dragomir în legătură cu Diploma Cavalerilor Ioaniți, a regelui maghiar Bela al IV-lea, un adevărat act de naștere al poporului român. Lucrarea, care, datorită concluziilor la care ajunsese Dragomir nu era pe placul autorităților, a fost pusă la index chiar și după anii regimului comunist. Meritul autorilor, a subliniat Gabriel Moisa, fiind acela de a fi demonstrat că, în ceea ce privește documentul – considerat un fals de către Silviu Dragomir, acesta s-a înșelat.

„Ce am vrut noi să arătăm este mecanismul unei cercetări. Azi, unii fac istorie numai de dragul spectacolului. Oameni ca Silviu Dragomir nu făceau spectacol, în mintea lor era numai adevărul. Cartea este povestea unui eșec cum n-a mai fost, un eșec regal”, a spus Ioan-Aurel Pop.

La rândul său, prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș a afirmat că volumul își propune să fie „o pledoarie pentru istoria onestă, un model de analiză, un laborator de cercetare, așa cum trebuie toți să facem”.

Studenții și tinerii prezenți la eveniment au avut ocazia să primească gratuit volumul „Silviu Dragomir și Diploma Cavalerilor Ioaniți”, mulțumită Editurii Academiei Române – Centrul de Studii Transilvane și Editurii Universității din Oradea. Fericiții posesori au format apoi o coadă lungă, pentru a primi au autograf din partea profesorului Ioan-Aurel Pop.

Ioan-Aurel Pop a conferențiat la Universitatea din Oradea. Cu același prilej, a fost lansat și volumul „Silviu Dragomir și Dosarul Cavalerilor Ioaniți”