Documentul vizează extinderea competențelor Direcției generale antifraudă fiscală, astfel încât inspectorii acesteia să poată analiza direct situația fiscală a contribuabililor și să stabilească impozitul aferent veniturilor a căror sursă nu poate fi identificată.

În prezent, astfel de sume sunt taxate cu o cotă de 70%, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, însă procedura de aplicare este una indirectă. Deși inspectorii antifraudă pot descoperi în timpul controalelor indicii privind venituri nedeclarate sau nejustificate, ei nu au dreptul de a finaliza procedura fiscală. Cazurile sunt transmise către alte structuri din cadrul ANAF, care realizează analize suplimentare și decid eventual impunerea obligațiilor fiscale.

Potrivit instituției, acest circuit administrativ complex generează întârzieri semnificative și consumă resurse administrative importante. În plus, există riscul ca recuperarea sumelor datorate bugetului de stat să fie amânată nejustificat, în condițiile în care mai multe structuri trebuie să intervină succesiv în același dosar.

Noua propunere legislativă urmărește simplificarea acestui traseu. Concret, inspectorii antifraudă ar urma să primească atribuții directe de verificare a situației fiscale personale, inclusiv utilizarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor reale. În situațiile în care contribuabilii nu pot justifica proveniența anumitor sume, aceștia ar putea primi pe loc decizii de impunere, fără pași procedurali suplimentari. Schimbarea ar permite astfel valorificarea imediată a constatărilor din controale și aplicarea mai rapidă a impozitului de 70% prevăzut de Codul fiscal pentru veniturile cu sursă neidentificată. ANAF susține că această abordare ar crește eficiența colectării și ar reduce întârzierile în stabilirea obligațiilor fiscale.