Potrivit Codului civil, termenul general de prescripție este de trei ani, dacă legea nu prevede o perioadă diferită. Cum Legea nr. 196/2018, care reglementează organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, nu stabilește un alt termen general pentru aceste creanțe, regula de trei ani se aplică și restanțelor la întreținere.

Datoriile pot apărea atunci când proprietarii nu achită sumele repartizate pentru cheltuielile blocului, de la întreținerea și repararea spațiilor comune până la plata serviciilor de care beneficiază locatarii.

Termenul de trei ani nu trebuie interpretat ca o anulare automată a restanțelor. Efectele prescripției depind de situația concretă, iar anumite demersuri judiciare sau acte prin care debitorul recunoaște datoria pot întrerupe termenul, care începe apoi să curgă din nou.

Prin urmare, vechimea unei restanțe nu este suficientă, de una singură, pentru a stabili dacă aceasta mai poate fi recuperată. Trebuie analizate scadența fiecărei sume și eventualele acțiuni întreprinse între timp de asociație sau de debitor.

Ce cheltuieli sunt repartizate proprietarilor

Legea nr. 196/2018 prevede mai multe categorii de cheltuieli care pot apărea pe lista de întreținere. Repartizarea acestora se face în funcție de natura costurilor și de criteriile prevăzute de lege.

Printre acestea se numără cheltuielile calculate în funcție de numărul persoanelor care locuiesc în apartamente, consumurile individuale, cota-parte indiviză din proprietatea comună sau beneficiarii anumitor servicii gestionate prin asociație. Există și alte categorii de cheltuieli, în funcție de specificul imobilului.

Simplul fapt că un apartament este nelocuit nu îl scutește automat pe proprietar de toate cheltuielile comune. Obligațiile de plată depind de tipul cheltuielii și de regulile legale de repartizare.

Pe lângă întreținerea lunară, proprietarii trebuie să contribuie, în condițiile legii, la constituirea fondului de rulment și a fondului de reparații.

Fondul de rulment asigură banii necesari pentru plățile curente ale asociației, în timp ce fondul de reparații este destinat lucrărilor la părțile comune ale imobilului.

Pentru a evita acumularea restanțelor și eventualele dificultăți de recuperare a acestora, asociațiile de proprietari trebuie să urmărească la timp plățile restante. La rândul lor, proprietarii care contestă sumele înscrise pe listele de întreținere pot solicita explicații privind calculul și repartizarea cheltuielilor.

În concluzie, termenul general de prescripție pentru datoriile la întreținere este de trei ani, însă aplicarea lui trebuie verificată în fiecare caz, în funcție de scadențe și de eventualele cauze de suspendare sau întrerupere a prescripției.