Inflația, PIB-ul, salariile, creditarea sau investițiile arată ce s-a întâmplat, însă deciziile care vor influența economia de mâine sunt luate în prezent de milioane de oameni și companii, în funcție de ceea ce percep și anticipează. În acest context, sentimentul economic devine un indicator important pentru înțelegerea direcției în care se îndreaptă economia.
Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR, atrage atenția asupra rolului pe care îl au percepțiile și așteptările în deciziile economice, subliniind că sentimentul economic trebuie privit simultan ca o cauză și ca un semnal.
„În astfel de situații, sentimentul economic este în același timp cauză și semnal: cauză, pentru că influențează direct deciziile de consum, de economisire și de investiții; semnal, pentru că, măsurat cu rigoare, ne oferă explicații pe care datele statistice le confirmă abia mai târziu, dar și repere pentru ceea ce urmează”, explică Leonardo Badea.
Datele statistice sunt esențiale pentru analiza economiei, însă ele descriu în principal ceea ce deja s-a întâmplat. Comportamentul consumatorilor și al companiilor poate oferi însă indicii despre ceea ce urmează.
O familie care se teme de o perioadă economică dificilă poate reduce consumul și poate prefera să economisească. O companie care percepe un risc ridicat poate amâna o investiție sau angajarea de personal. În schimb, atunci când există încredere, firmele pot investi mai mult, iar gospodăriile pot lua decizii financiare pe termen mai lung.
Ideea nu este una nouă. Încă din secolul al XVIII-lea, Adam Smith sublinia rolul percepțiilor și al relațiilor dintre oameni în funcționarea economiei. Mai târziu, economistul John Maynard Keynes a folosit expresia „animal spirits” pentru a descrie acea componentă a deciziilor economice care nu poate fi explicată exclusiv prin calcule raționale și probabilități.
Economia comportamentală a dus ulterior această perspectivă mai departe. Cercetători precum Daniel Kahneman și Richard Thaler au arătat că oamenii nu iau întotdeauna decizii strict raționale, ci sunt influențați de riscuri percepute, aversiunea față de pierderi, inerție sau modul în care le sunt prezentate opțiunile.
Încrederea, „infrastructura invizibilă” a economiei
Un alt element important este modul în care oamenii interpretează informațiile economice. Robert Shiller a pus accent pe rolul narațiunilor economice: aceeași statistică poate genera reacții diferite în funcție de povestea în care este integrată.
O veste despre inflație, locuri de muncă, salarii sau investiții poate fi interpretată cu optimism sau cu îngrijorare, iar aceste percepții pot influența ulterior comportamentul economic.
Încrederea are, astfel, efecte concrete. Când oamenii și companiile au încredere în instituții, reguli și stabilitatea financiară, sunt mai dispuși să ia decizii pe termen lung. Când încrederea scade, poate crește preferința pentru lichiditate, investițiile pot fi amânate, iar costurile asociate riscului pot crește.
Leonardo Badea, prim-viceguvernator al BNR
„Încrederea este așadar o infrastructură invizibilă a economiei și societății. Și, ca orice infrastructură, se construiește lent și se poate deteriora repede”, afirmă prim-viceguvernatorul BNR.
La nivel internațional există deja mai mulți indicatori care încearcă să surprindă această dimensiune a economiei. Comisia Europeană utilizează Economic Sentiment Indicator, care ia în calcul încrederea din industrie, servicii, comerț, construcții și rândul consumatorilor. OECD urmărește încrederea consumatorilor, în timp ce în Statele Unite sunt utilizați de mai multe decenii indicatori precum cei realizați de Conference Board și University of Michigan.
Astfel de instrumente nu trebuie însă interpretate izolat. Indicatorii de sentiment pot fi volatili și pot reacționa rapid la știri, dezbateri publice sau evenimente punctuale. De aceea, ei trebuie analizați împreună cu datele privind economia reală.
Pentru România, o imagine relevantă ar trebui să urmărească în timp nu doar productivitatea, investițiile, infrastructura, educația, energia sau finanțele publice, ci și încrederea populației și a companiilor.
Continuitatea măsurătorilor este esențială, pentru că o singură cercetare oferă doar o imagine de moment. Comparabilitatea metodologiei permite identificarea schimbărilor reale, iar analiza pe categorii – generații, regiuni, venituri sau statut ocupațional – poate scoate la iveală diferențe pe care media națională le ascunde.
În acest sens, sentimentul economic poate funcționa ca o verigă între cifrele economiei și comportamentul oamenilor. Pentru că înainte ca o schimbare să apară în statistici, ea poate fi deja prezentă în deciziile celor care consumă, economisesc și investesc.
Iar ceea ce oamenii cred despre viitor poate deveni, în timp, una dintre forțele care modelează chiar acel viitor.
Ciumara Ioan 
