În termeni reali, salariile au pierdut aproximativ 4,5%, arată Barometrul Salariilor din România 2026, realizat de agenția de recrutare International Work Finder.

Datele conturează o piață a muncii în care nivelul salariului depinde tot mai mult de domeniul în care lucrează angajatul, de competențele disponibile și, foarte important, de regiunea în care se află.

Diferențele regionale rămân una dintre cele mai vizibile caracteristici ale pieței muncii. Bucureștiul are un salariu net mediu de 7.073 de lei, în timp ce media calculată pentru cele 42 de unități administrative analizate este de 4.839 de lei.

Rezultă o diferență de 46% în favoarea Capitalei.

Clujul ocupă următoarea poziție, cu un salariu mediu net de 6.633 de lei, cu 37% peste media analizată. Timișul ajunge la 6.192 de lei, în creștere cu 28% față de aceeași referință.

La celălalt capăt al clasamentului se află Hunedoara, unde salariul mediu net este de 4.108 lei.

Diferențele arată că media națională ascunde disparități importante între piețele locale de muncă. Pentru angajați, aceeași experiență profesională și aceleași competențe pot fi remunerate diferit în funcție de orașul sau regiunea în care își caută un loc de muncă.

IT-ul păstrează avantajul salarial

Sectorul în care se lucrează rămâne un alt factor decisiv. Potrivit analizei, IT-ul are cea mai ridicată mediană salarială netă dintre domeniile analizate: 11.750 de lei pe lună.

Urmează domeniul juridic și industria farmaceutică, ambele cu o mediană de 11.000 de lei, în timp ce în vânzări mediana ajunge la 10.750 de lei.

În sectorul financiar, valoarea mediană este de 10.000 de lei, iar în marketing de 9.250 de lei. Pentru logistică, mediana este de 8.500 de lei, iar pentru inginerie de 8.000 de lei.

La baza clasamentului se află retailul, cu o mediană netă de 4.700 de lei.

Diferențele sunt și mai mari atunci când sunt analizate funcțiile individuale. Pozițiile executive și cele pentru care există un număr redus de specialiști disponibili ajung la niveluri salariale de câteva ori mai mari decât cele întâlnite la începutul carierei.

Cea mai mare mediană din studiul analizat este înregistrată pentru funcția de Medical Director, la 28.000 de lei net pe lună. Pentru un CFO, mediana este de 26.000 de lei, iar pentru pozițiile de Audit Partner/Director și Finance Director ajunge la 25.000 de lei.

Candidații cer mai mult decât sunt companiile dispuse să ofere

Piața muncii este marcată și de o altă diferență: cea dintre așteptările angajaților și bugetele de recrutare ale companiilor.

În medie, candidații solicită un salariu net de aproximativ 7.000 de lei. Ofertele angajatorilor se situează însă în jurul valorii de 5.400 de lei. Diferența este de aproximativ 30%.

În anumite sectoare, decalajul este și mai mare. În ingineria energetică ajunge la circa 42%, iar în banking și real estate se apropie de 40%.

Pentru angajatori, problema este cu atât mai dificilă în domeniile în care oferta de specialiști este redusă. În astfel de cazuri, concurența pentru un număr limitat de candidați poate împinge remunerațiile în sus.

„Astăzi, salariul nu mai reflectă doar responsabilitatea unui rol, ci și cât de dificil este să găsești persoana potrivită”, explică Georgiana Brudaru, Head of Recruitment la International Work Finder.

România rămâne o piață cu forță de muncă relativ ieftină

În ciuda creșterilor salariale, România păstrează un avantaj important pentru angajatori în ceea ce privește costul muncii.

Costul orar al forței de muncă este estimat la 13,6 euro, față de o medie de 34,9 euro la nivelul Uniunii Europene. România se află astfel la aproximativ 39% din media europeană.

Avantajul nu este însă static. În ultimul an, costul orar al muncii a crescut cu 10,6%, unul dintre cele mai ridicate ritmuri înregistrate în afara zonei euro.

Pe de o parte, companiile beneficiază în continuare de costuri ale forței de muncă mai mici decât în multe alte state europene. Pe de altă parte, deficitul de personal calificat și presiunea pentru salarii mai mari reduc treptat acest avantaj.

Datele din Barometrul Salariilor 2026 indică astfel trei realități care evoluează simultan: puterea de cumpărare a salariilor a fost afectată de inflație, diferențele dintre regiunile României rămân mari, iar domeniile cu deficit de specialiști continuă să ofere venituri semnificativ mai ridicate.

În acest context, piața muncii devine mai dificil de abordat atât pentru angajați, cât și pentru companii. Candidații își ajustează așteptările în funcție de costul vieții și de alternativele disponibile, în timp ce angajatorii trebuie să țină cont de concurența pentru personal calificat.

„Piața muncii din România devine tot mai polarizată”, este concluzia Georganiei Brudaru, care consideră că firmele din regiunile unde salariile sunt mai mici trebuie să își adapteze strategiile de recrutare și să caute noi surse de personal.