O analiză a consultanților EY România, citată de Agerpres, explică diferența dintre vânzarea bunurilor din patrimoniul personal și comercializarea repetată a produselor în scopul obținerii unui profit. Specialiștii atrag atenția și asupra unei confuzii frecvente: pragurile de 30 de tranzacții și 2.000 de euro nu reprezintă limite de la care se aplică automat impozitul.

Codul fiscal prevede, la articolul 62 litera m), că veniturile obținute din transferul bunurilor mobile din patrimoniul personal sunt neimpozabile, cu excepțiile stabilite de lege.

Prin urmare, o persoană care își vinde hainele, încălțămintea, un telefon folosit sau mobilierul din locuință nu trebuie să plătească impozit doar pentru că a încasat bani printr-o platformă online.

Nici numărul mai mare de obiecte vândute nu transformă automat aceste tranzacții într-o activitate comercială. De exemplu, o persoană care își golește garderoba sau vinde mai multe piese de mobilier cu ocazia unei mutări poate obține venituri neimpozabile, atât timp cât bunurile provin din patrimoniul personal și nu sunt comercializate în cadrul unei afaceri.

O altă situație apare atunci când vânzătorul cumpără produse special pentru a le revinde. Dacă activitatea se desfășoară repetat, cu scopul obținerii unui profit, aceasta poate fi considerată activitate economică.

Ce înseamnă pragul de 2.000 de euro

În analiza caracterului comercial pot fi luate în calcul mai multe aspecte: frecvența tranzacțiilor, proveniența produselor, modul în care sunt organizate vânzările și intenția de a obține câștiguri.

Cu alte cuvinte, nu contează doar faptul că produsele sunt second-hand sau că sunt vândute prin OLX și Vinted, ci mai ales natura reală a activității.

În cazul în care tranzacțiile sunt încadrate drept activitate economică, pot apărea obligații privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale, în funcție de categoria veniturilor și de condițiile prevăzute de legislație.

Una dintre cele mai importante clarificări din analiza EY România vizează regulile europene DAC7, care stabilesc obligațiile de raportare ale platformelor digitale către autoritățile fiscale.

Pentru vânzarea de bunuri, un utilizator este exceptat de la raportarea DAC7 dacă, într-un an calendaristic și pe o anumită platformă, sunt îndeplinite simultan două condiții: realizează mai puțin de 30 de tranzacții și obține venituri totale de cel mult 2.000 de euro.

Dacă este atins pragul de 30 de tranzacții sau este depășită suma de 2.000 de euro, excluderea de la raportare nu se mai aplică.

Acest lucru nu înseamnă însă că persoana respectivă trebuie automat să plătească impozit. Pragurile sunt relevante pentru obligațiile platformelor de a transmite informații către autorități, nu pentru stabilirea caracterului impozabil al veniturilor.

La fel de important, faptul că un vânzător rămâne sub aceste limite nu îl scutește de obligațiile fiscale dacă desfășoară, în realitate, o activitate comercială.

În baza regulilor DAC7, platformele digitale vizate de legislație trebuie să raporteze anumite informații despre utilizatorii care desfășoară activități relevante.

Printre datele transmise se pot regăsi identitatea vânzătorilor, numărul tranzacțiilor și sumele obținute prin intermediul platformei, precum și alte informații prevăzute de lege.

Raportarea nu înseamnă însă că utilizatorul a fost automat identificat cu venituri impozabile sau că are de achitat bani la stat. Informațiile pot fi folosite de ANAF pentru a verifica dacă activitatea desfășurată și veniturile declarate respectă legislația fiscală.

Regulile DAC7 au fost introduse în legislația românească prin OG nr. 16/2023. ANAF a precizat că implementarea directivei nu introduce, prin ea însăși, impozite, taxe sau contribuții noi.

Peste 100 de cazuri care necesitau verificări suplimentare

Analiza EY prezintă și date privind verificările fiscale realizate de autorități în cazul persoanelor fizice.

În primul semestru al anului 2026, ANAF a analizat situația patrimonială a 1.214 persoane fizice considerate cu risc de neconformare fiscală. Dintre acestea, 104 cazuri au fost identificate ca necesitând investigații suplimentare.

În aceeași perioadă, inspectorii au finalizat 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare. În urma acestora au fost stabilite obligații fiscale suplimentare de aproximativ 255 de milioane de lei.

Datele vizează activitatea generală de verificare fiscală a persoanelor fizice și nu reprezintă controale efectuate exclusiv asupra celor care vând produse pe OLX sau Vinted.

Pentru a putea justifica proveniența bunurilor și natura tranzacțiilor, persoanele care vând online ar trebui să păstreze documentele relevante.

Facturile de achiziție, confirmările comenzilor, istoricul vânzărilor și dovezile sumelor încasate pot fi utile în cazul în care ANAF solicită explicații.

Diferența esențială rămâne cea dintre vânzarea unor obiecte cumpărate pentru uz personal și achiziționarea de produse în vederea revânzării. Prima situație este, în principiu, neimpozabilă, în timp ce a doua poate atrage obligații fiscale, în funcție de modul în care este desfășurată activitatea.