Mi-am amintit această replică a lui Hamlet, legată de… economiile făcute, pasămite, de Curtea regală din… putreda Danemarcă, (punând pe masa nunții Regelui uzurpator cu mama sa, Regina Gertrude, bucatele rămase de la masa de pomenire a răposatului rege, tatăl lui Hamlet și fostul soț al …miresei), tot citind în presa națională, despre nevoia tot mai acută de a face economie: la apă, la curent, (ce ziceți de replica lui Parțanghel din Moromeții? „Aprinde, fă lumina, că nu vedem să vorbim”), la hrană sau până și la plăcerile cele mai neînsemnate ale vieții, cele cuvenite poate dintotdeauna oamenilor, venite dinspre o bună educație, dinspre cultură… Un spectacol, un concert, o expoziție… Oare ne vom spăla mai rar, vom sta mai mult pe întuneric, vom citi mai puțin, vom vorbi tot mai puțin unii cu alții..? Cum va fi? Nimeni însă nu scoate o vorbă despre economia de energie legată de calculatoare și de telefoanele mobile. Nu. Acolo e LIBER pe toată linia.

Copiii și tinerii pot să stea ceasuri întregi cu ochii pe ecrane, să se joace, să … de fapt să se joace… Sau să-și copieze de la Dl Google eseurile, temele cerute la școală. Ba, chiar, când mai cresc, să-și copieze tezele de doctorat…

[eadvert]

De fapt nu vreau să vă rețin atenția cu aceste considerații cam răsuflate, la urma urmelor, ci să intru direct în subiect.

De câteva săptămâni mă tot întreabă prieteni cronicari, colegi din teatre, actori, scriitori (Ion Parhon, Carmen Mihalache, Irina Wolf, Roxana Croitoru, George Banu, Matei Vișniec , Mircea Constantinescu, Mircea Andreescu etc) dacă Festivalul de teatru scurt, cel mai vechi din țară, amânat din iunie, din lipsa bugetului aferent, pentru luna octombrie, va mai avea loc. O vreme am răspuns că nu știu, dar că toată lumea e în vacanță, așa că să vedem ce se aude după 31 august.

Așa am aflat (din surse sigure!) că nici până la această oră Festivalul, lărgit cu FITSO (din 2013, parte internațională), nu are asigurat bugetul. Poate se întreabă unii (care nu știu, nu cine sunt eu, asta n-ar fi mare lucru, ci unde este Teatrul și ce amestec am eu în organizarea Festivalului orădean. Nici asta n-ar fi nimic, dacă acei indivizi n-ar fi primit (de la partidele ce se succed aiuritor la guvernare) sarcina, ce-i drept, cam neplăcută, de a se ocupa de destinele instituțiilor artistice din urbea noastră.

Ei bine, celor care s-au născut după anii 90, le voi aduce la cunoștință că fac parte din echipa care a organizat ediția întâi, în anul de grație 1976 și că în anul 2001, la sărbătorirea a 25 de ani de la prima ediție, am scos, împreună cu câțiva colegi ( Lucian Drimba, Dumitru Chirilă, Stelian Vasilescu, plecați dintre noi , Mircea Morariu) o masivă Monografie a teatrului orădean, în care, printre altele am scris Istoria Festivalului. Ani la rând am făcut parte din jurii, fie ale spectacolelor, fie ale concursului de dramaturgie, am condus colocvii și mese rotunde, am scris apoi despre edițiile care au urmat, după ce am plecat din teatru. Cam atât, dar e destul să-mi arog dreptul de a întreba public, cum de este cu putință ca cineva, desigur dintre cei cu drept de decizie financiară, să hotărască, fără să argumenteze, anularea unui Festival de importanță națională, ba chiar internațională…?

Să fie vorba doar de economii? Să nu fie cumva vorba și de altceva? Poate dezinteres pentru actul teatral, poate dorința meschină de a pune bețe-n roate noului (vechi) director?

Nu știu, nu vreau să-mi dau cu presupusul, cum se zice, cert e că Festivalul nu va avea loc.

Argumente

Cineva mi-a șoptit, ușor parșiv, ceva de genul că nu văd că, în toată țara, ba chiar în toată Europa, culturii și mai ales teatrului i se cam taie toate rădăcinile? Citește presa din Franța, din Germania, din…

Aș fi tentată să-i dau dreptate, dar, uite, aduc Argumente că, doar din ce știu, nu am spațiu să enumăr câte festivaluri au loc numai în acest an în România: la Sibiu, marele Festival de teatru, anul acesta dedicat Frumuseții!, la Craiova Festivalul Shakespeare, la Cluj UNTOLD, dar și Interferențele teatrale de la Teatrul Maghiar, dar și Întâlnirile internaționale de la Teatrul Național, apoi Festivalul Național de teatru din București, dar și numeroase festivaluri la Arad (Symphonic Experience), la Brașov (Dracula film), la Galați ( Festivalul de Comedie), la Constanța (o Stagiune estivală a Artelor, cu durata de o lună, la care a fost invitată și trupa Teatrului Regina Maria, onorată cum se cuvine și susținută pe spesele organizatorilor, câteva zile, să mai vadă și alte spectacole, la Buzău, la Dărmănești, la Râșnov, la Alexandria, la Brezoi… Zeci de festivaluri dedicate muzicii, teatrului, artelor.

Și, trebuie să recunoaștem că unele din aceste festivaluri necesită milioane… De unde oare această rezervă a celor care aprobă bugetele destinate culturii , deși banii nu vin din punga lor proprie și personală, ci din taxele cetățenilor care, cum se vede, nu au nici un cuvânt de spus. Și oare nu aceiași edili răspunzători de bunul mers al orașului, deci și al culturii și educării cetățenilor, vor să pună lacăt pe sălile de expoziție, când în alte orașe se deschid săli noi, cu chirii mici, dar generozitate… maximă? Chiar nu au, orădenii, nimic de zis, sau, din comoditate, nu se implică? Iată, un oraș ca Bistrița, care n-a avut până mai ieri teatru, dorește să înființeze unul și a organizat cât a putut mai bine, recenta GALĂ UNITER. Sau edilii orașului Alba Iulia au organizat impecabil în aceste zile Gala HOP, a tânărului actor. Asta vă spune ceva ? Aveau ei, oare vreo altă obligație, decât dorința de a sprijini o inițiativă culturală?

Ca să nu mai amintesc de numeroasele festivaluri, foarte bune, dar și foarte costisitoare, dedicate minorităților, folclorului, dar și cepei, usturoiului, cârnaților, gulașului, grașilor sau câinilor abandonați?

Nici unul nu s-a suspendat din cauza reducerii bugetului la ZERO…

Eu nu spun că în Oradea nu s-au organizat câteva evenimente de mare anvergură, muzicale, mai ales, ca acest recent SOUNDS of Oradea Festival, dar nu mi se pare mai important să auzim impresiile nepoatei lui Chaplin despre bunicul ei pe care nu l-a cunoscut – și s-o plătim bine pentru asta – decât să ascultăm replicile Medeii sau ale Ninei Zarecinaia, rostite frumos de actorii noștri din teatrele României? Și, credeți-mă, asta nu e nicidecum o pornire naționalistă… vorbim de teatru și de artiști.

Festival fără costuri mari

Festivalul de teatru scurt este, dincolo de faptul că a susținut un gen de teatru neglijat o vreme, (piesa într-un act ) care a luat amploare, cu siguranță, datorită prezenței sale în peisajul teatral național, mai apoi și internațional (la Oradea au jucat trupe din Franța, Belgia, Ungaria, Japonia etc) un festival fără costuri mari. Asta, în primul rând pentru că piesele scurte au un număr redus de personaje, decor minimal, personal tehnic auxiliar redus, deci costuri relativ mici. Invitații, un juriu și cronicarii, personalități importante din breasla teatrală, fac, prin ceea ce scriu, un mare serviciu teatrului gazdă, consemnând evenimentul. La care se adaugă lansări de carte teatrală, colocvii, mese rotunde, sau pur și simplu discuții amicale, profesionale sau de viață. Cine se preface oare sau chiar crede că nici acest lucru nu e important?

Iată, ca să vin măcar cu două exemple concrete: s-au înscris în Festival, între alții, Cristina Constantinescu, cu un spectacol CEHOV-monologuri. Regia și comentariul aparțin actorului Mircea Constantinescu, cel care a debutat la Oradea, în anul 1975, fiind și martorul primei ediții a FTS Oradea. Unii nu au uitat ce rol magistral a jucat în spectacolul EMIGRANȚII, multipremiat… Câtă emoție aduce cu el acest actor care acum vine cu fiica lui, actriță, să joace în orașul debutului său?

Sau, actorul Mircea Andreescu, de la Brașov, orădean, fost gojdist, uite, vrea să vină, la cei peste 80 de ani, cu un tânăr coleg, să joace o tulburătoare piesă, pusă în scenă de regizoarea Alina Hiristea, care și ea a fost, cândva angajata teatrului din Oradea? La concurență cu colegul nostru, actorul Eugen Țugulea care, în acest an, la 91 de ani a susținut un frumos recital de poezie, din creațiile poeților orădeni. Dar oare a interesat pe cineva, din cei care patronează (material poate, dar spiritual nici vorbă!) instituția numită Teatrul Regina Maria ?

Aș putea să vă vorbesc încă ceasuri întregi despre puterea magică a festivalurilor teatrale (și nu numai), capabile să aducă împreună oameni și energii benefice. Ca și despre magia teatrului însuși, capabil să însuflețească, să însenineze inimile oamenilor care au dorința de a-i păși pragul…

Voi încheia cu versurile unui regizor genial, plecat plin de tristețe dintre noi :

Uneori cred că Iarna

Colindă ungherele teatrelor, dar întotdeauna se face Primăvară.

Când se aprind reflectoarele

Să fie multă lumină în scenă,

Vara toridă, să fie un anotimp absolut

Al talentului, Actul teatral să fie plin De Dragoste şi Febră.

(Aureliu Manea))

---