Investițiile industriale au redus șomajul în Oradea. Acum, provocarea este schimbarea profilului economic. În iunie 2026, salariul mediu net era de 4.692 de lei în Bihor, față de 6.861 de lei în Cluj și 6.465 de lei în Timiș, medii județene care arată cât de mare rămâne decalajul. În septembrie, revista Studia Historiae Oeconomicae a publicat un studiu despre universități și decalaje regionale în România și Polonia (2000-2023). Autorii sunt istoricii Bogdan Murgescu și Ștefan-Marius Deaconu, utimul fiind absolvent al Universității din Oradea, acum lector la Universitatea din București. Constatarea lor pune sub semnul întrebării una dintre premisele acestei strategii.

„Dezvoltarea universităților nu a fost principalul factor în reducerea decalajelor dintre regiuni. Regiunile care au pornit cu un avantaj istoric (dezvoltare economică, procent mare din populație cu studii superioare) au fost cele care au profitat cel mai mult de extinderea accesului la învățământul universitar, pe când cele care erau în urmă au recuperat mai puțin. Am observat acest lucru atât în Polonia, cât și în România”, spune Deaconu.

Aici apare cercul vicios pe care Oradea încearcă să-l rupă: firmele de tehnologie au nevoie de specialiști pentru a investi, dar în lipsa unor asemenea angajatori, absolvenții pleacă unde sunt plătiți mai bine. Soluția nu este să aștepți întâi prosperitatea și abia apoi să formezi oameni.

„Este nevoie de o viziune pe termen mediu și lung, asumată și implementată de diverși actori, printre care autoritățile publice, angajatorii și universitățile. Piața muncii trebuie monitorizată cu atenție, însă contează și ce se întâmplă în școli și universități. Altfel, diplomele nu se vor transforma de la sine în prosperitate”, explică istoricul.

De ce diplomele nu reduc singure decalajele

În anii 2000, ponderea tinerilor cu studii superioare și economia au crescut împreună în regiunile analizate. După criza din 2008, legătura s-a slăbit, îndeosebi în zonele mai puțin dezvoltate. În Nord-Est, evoluția numărului de absolvenți nu a mai fost corelată cu dezvoltarea economică; în Nord-Vest, asocierea a rezistat mai mult, până în 2015. Studiul urmărește aceste tendințe, fără să pretindă că dovedește o relație de cauzalitate. Contează și ce fel de locuri de muncă există. În 2024, peste 21% dintre persoanele ocupate în Nord-Est lucrau în agricultură, de peste două ori mai multe, proporțional, decât în Nord-Vest. Iașiul are universități importante, dar nu poate oferi oportunități tuturor absolvenților.

„Fără o economie locală care să îi absoarbă, absolvenții pleacă, iar avantajul oferit de capitalul educațional strâns de aceștia pleacă o dată cu ei”, explică Deaconu.

Cercetările internaționale aduc nuanțe. Economiștii Alessandra Faggian și Philip McCann au urmărit, într-un studiu din 2009 despre Marea Britanie, migrația absolvenților și au găsit puține dovezi că simpla prezență a universităților stimulează inovarea locală. În schimb, Anna Valero și John Van Reenen au găsit, într-o cercetare din 2019, o asociere pozitivă între extinderea universităților și creșterea economică. Beneficiile nu se distribuie însă uniform.

Laboratoare există. Dar vor aduce și salarii mai mari?

Oradea încearcă să lege cercetarea de economie prin Centrul de Transfer Tehnologic al Universității și Parcul Științific și Tehnologic Bihor. Pentru a doua etapă a proiectului parcului, Consiliul Județean raportează cinci transferuri tehnologice și cinci locuri de muncă nou-create. Sunt rezultatele proiectului finanțat, nu bilanțul întregului parc și nici dovada unui efect asupra salariilor din județ. Există și exemple concrete. Zala Medical și-a mutat proiectul din Cluj-Napoca la Oradea, unde dezvoltă și produce implanturi medicale personalizate din titan. Potrivit CJ Bihor, peste 30 de pacienți au beneficiat de asemenea implanturi. Orașul poate, așadar, atrage proiecte tehnologice. Dar la ce scară?

Deaconu recunoaște progresele colaborării dintre Universitate, Primărie și Consiliul Județean Bihor, dar spune că succesul nu se măsoară prin infrastructură, ci prin ceea ce se întâmplă în ea: „Cred că modelul de dezvoltare propus în Bihor acum două decenii a eradicat virtual șomajul și a creat un anumit nivel de bunăstare, însă este nevoie de mai mult. În contextul actual, ar merita o atenție mai mare pentru firmele care fac cercetare, proiectare sau oferă servicii IT. Valoarea, ca să nu spun utilitatea unui astfel de parc științific este dată de măsura în care atrage astfel de firme și le ține conectate la Universitate”.

Iar calitatea cercetării depinde și de oameni: „O altă condiție sine qua non este un corp profesoral și de cercetare de elită. Cred că următorii ani vor arăta calitatea recrutărilor în UO în acest moment de schimbare de generații, la fel ca peste tot în țară”.

Cine îi convinge pe absolvenți să rămână?

Locurile de muncă specializate sunt doar o parte a problemei. Pentru un tânăr contează cât costă să locuiască în oraș și ce poate face acolo în afara serviciului. Plecat el însuși din Oradea în 2017, Deaconu privește critic trecutul, dar vede și schimbări.

„Un tânăr de 25-30 de ani de astăzi nu mai așteaptă ani de zile «să-și trăiască viața». Tinerii au nevoie de salarii competitive și de locuințe accesibile. De un oraș la care să îi spună «acasă», care să fie vibrant. Oradea nu a fost un oraș prietenos cu tinerii din acest punct de vedere și a pierdut multe generații de absolvenți, însă simt că lucrurile s-au schimbat”, afirmă istoricul.

Plecarea nu este însă întotdeauna o pierdere: unii absolvenți revin cu experiență și relații profesionale. Deaconu consideră că Oradea a beneficiat și de dezvoltarea Clujului, iar concurența cu acesta nu trebuie dusă în toate domeniile. Orașul ar putea deveni prima opțiune pentru propriii absolvenți în câteva nișe economice. La fel de important este cine reușește să ajungă la facultate. Istoricul amintește programul „Primul student din familie”, care sprijină elevii din liceu până în primii ani de studii universitare.

„Încă suntem experți în a irosi potențialul copiilor din această țară, ceea ce ne costă și ne va costa tot mai mult”, avertizează el.

Proiectele precum Zala Medical și primele transferuri tehnologice arată că Oradea încearcă să facă trecerea spre o economie bazată pe activități mai specializate. Rămâne de văzut dacă asemenea inițiative vor deveni suficient de numeroase pentru ca schimbarea să se simtă și în salariile bihorenilor, reducând distanța care îi separă astăzi de Cluj și Timiș.