Aceasta după ce vicarul general Mihai Vătămănelu a explicat pentru JB&Bihon.ro. că demersul de a reface unele clădiri din Stâna de Vale, acolo unde Episcopia Greco-Catolică de Oradea e proprietar pe majoritatea covârșitoare a locului, se lovește ori de incompetență, ori de reavoință din partea Direcției de Urbanism a Consiliului Județean. Episcopia a ținut să mulțumească beiușeanului Adrian Ciorna, cel care a fotografiat dezastrul din Stâna de Vale, revenind cu precizări prin vocea lui Vlad Sarca, membru în consiliul de afaceri economice al Episcopiei Greco-Catolice:

„De doi ani de când a fost ales noul vicar general, ne străduim să gasim soluții pentru Stâna de Vale și avem mai multe proiecte în derulare, dintre care unele au asigurată finanțarea necesară și care vor îmbunătăți situația actuală. La începutul mandatului nostru, stațiunea a fost grav avariată de o furtună care a pus la pământ un volum de peste 40.000 mc de lemn, ceea ce înseamnă că peste 100.000 de arbori au fost smulși sau retezați.Toate suprafetele afectate au fost identificate, marcate și sunt în exploatare conform legilor în vigoare. Furtuna respectivă a afectat grav și clădirile din Stână, turnul vechii poște fiind retezat, iar multe acoperișuri au fost deteriorate. Intenția noastră este să susținem dezvoltarea turistică în zonă și să inițiem parteneriate cu investitori care doresc să pună în valoare această perlă a Apusenilor. Cele mai întunecate momente au trecut și ne uităm la viitor cu speranță, însă avem nevoie de sprijin, atât din mediul privat, cât și din partea autorităților”.

Reînvierea Stânei de Vale

Planurile de a readuce Stâna de Vale pe harta turistică nu sunt de ieri, de azi. Încă din 14 septembrie 1999, preot prof. Ioan Lucăcel, într-o analiză despre situația de la Stâna de Vale, spunea: „Vremurile care au venit peste Țară și Biserica noastră au adus ruina acestei minunate stațiuni, azi căutată de iubitorii de schi. Sperăm într-o reînviere a ei, sub auspiciile noii ierarhii a diecezei noastre”.

Ceea ce spera preot prof. Ioan Lucăcel e în continuare un deziderat și 20 de ani mai târziu. Episcopia Greco-Catolică de Oradea are însă în trecutul său repere umane care au reușit să dea prestigiu stațiunii, în urmă cu aproape un secol. E vorba de omul providențial pentru Stâna de Vale, Demetriu Marian. De numele inginerului se leagă construcția căii ferate, a hotelurilor dotate lux și nu în ultimul rând al autobuzelor cu care se facea accesul în stațiune, în regie proprie.

Mărirea Stânii de Vale

Omul providențial care a dat strălucire stațiunii Stâna de Vale este ing. insp. gen. Demetriu Marian, director al domeniilor Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, între anii 1923-1948. Acesta a fost numit ca stagiar la Domeniul forestier în 1913, domeniu având, conform documentelor vremii, o întindere de 140.000 jug. cad.

De numele inginerului se leagă economia intensivă, sporirea veniturilor, într-o vreme când „pe toată linia se făcea o economie extensivă”. „În condițiile speciale ale războiului mondial, face în masivele tinere acoperite de gorun rărituri pe scară intensă, exploatând coaja pentru tăbăcit și folosind lemne de foc cojite, metodă puțin practicată în economia noastră silvică de până atunci.

Prin control des și inopinat, reușește să schimbe radical morala personalului silvic inferior, având în 1916 două ocoale silvice sub conducerea Domniei Sale”. Numit director comercial administrativ general la 32 de ani, el reușește să obțină scutirea de expropriere pentru o suprafață de 6.500 ha, ceea ce permite Episcopiei susținerea tuturor instituțiilor culturale și bisericești.

De numele lui Marian Demetriu se leagă construirea căii ferate Finiș haltă – Valea Tărcăiței, în lungime de 28 de km. Se întâmpla în 1924. „În 1925, se face primul pas pentru românizarea acestei branșe în Bihor, achiziționând stabilimentul de la Finiș cu linia ferată de 15 km. Terminând și cu amenajamentul pădurii Stâna de Vale, scutită de expropriere și neavând nici o posibilitate de a putea scoate material lemnos în cantitate mai mare, în 1913 se începe, tot în regie proprie, lucrul terasamentului liniei ferate forestiere de pe Valea Iadului, lucrare pe cât de grea, pe atât de riscantă și îndrăzneață, terenul fiind foarte accidentat.

După patru ani de lucrări, în anul 1935, este inaugurată această linie ferată, în lungime de 50 km, plecând din linia CFR Oradea-Cluj, până la scările Hotelului Excelsior din Stâna de Vale, la 1.120 de metri altitudine. Pentru a deservi transportul vizitatorilor stațiunii climaterice Stâna de Vale, pune în circulație două autobuze pe șine, construite tot în atelierele de la Remeți.

O dată cu rezolvarea problemei accesului la Stâna de Vale, se procedează la modernizarea stațiunii, construind tot în regie proprie: hoteluri moderne prevăzute cu ultimul confort: parchet, apă caldă-rece, lumină electrică produsă de turbină prin cădere de apă, apeduct și încălzire centrală exploatată și aceasta în regie proprie, utilizând produsele fermelor Episcopiei”, se arată în actele Episcopiei.

Secretul succesului e dezvăluit într-un document al vremii, un memoriu despre activitatea inginerului Marian Demetriu: „Toate acestea – nu se pot înșira toate – dovedesc cât poate produce un om atunci când pune suflet în lucrările sale. Din exploatarea celor doar 8% din fosta moșie de odinioară, el a putut realiza cel puțin cât totalul dinainte, dacă nu chiar mai mult, făcând posibilă împlinirea menirii instituției”.

Stâna de Vale, imaginea dezastrului. Episcopia Greco-Catolică promite investiții