În cadrul evenimentelor dedicate Zilei Mondiale Art Nouveau s-a înscris şi vernisajul expoziţiei „Glass Nouveau – Portaluri oglinzi vitrate” în Casa Darvas – La Roche, primul Muzeu Art Nouveau din România. Lucrările sunt realizate de artistul Cristian Florin Anghelescu. Evenimentul a fost organizat de Oradea Heritage în parteneriat cu Millefiori, reprezentată la vernisaj de Liliana Ionel.

[eadvert]

„Acesta este modul în care încerc eu să-i redau oglinzii valoarea ce i se cuvine: cea mai frumoasă piesă de mobilier dintr-o casă. Ea este singura, este unica în stare să capteze şi să redea lumina, culoarea şi să creeze iluzia măririi spaţiului. În plus, este opera de artă în care dumneavoastră sunteți personajul principal, prietenul care vă atrage atenția că nu vă stă bine trist sau portalul prin care puteți călători printre vise și amintiri”, explică artistul.

Ideea de a combina vitraliul cu oglinda îi aparţine şi de aceea i-a spus oglindă vitrată. Lucrul la o oglindă vitrată poate dura de la două-trei zile, până la patru-cinci săptămâni. Fiecare piesă trebuie tăiată, şlefuită, aranjată cu atenţie. „Profit de faptul că în fiecare oglidă vă veţi vedea, nu aveţi cum să nu rezonaţi cu domenavoastră”, a spus la vernisaj Cristian Florin Anghelescu. Expoziţia va rămâne la dispoziţia publicului timp de şase luni.

„Stilul Art Nouveau este în noi”

Ovidiu Pecican, critic literar şi istoric, este curatorul expoziţiei. „Multă lume nu înţelege, poate nici la Viena, dar nici la Bucureşti, că Partium are o identitate istorică foarte clară şi un pic deosebită de Transilvania istorică. Aici oamenii au fost în contact cu cele patru zări mereu, şi aici circulaţia intensă a oamenilor, a ideilor şi a valorilor s-a produs într-un mod firesc în decursul istoriei. Totodată naţiunile au trăit foarte bine unele cu altele”.

Dacă ar fi să o definim după impresia de ansamblu pe care o lasă centrul astăzi, Oradea este în principal, în Partium, o reşedinţă de mare importanţă a stilului secession. De ce art nouveau? Pentru că între 1890 şi până în 1914 o serie de artişti au considerat că e timpul să se distanţeze puţin de academism, să îşi găsească o cale proprie, explică Ovidiu Pecican. În epoca în care Baudelaire şi poeţii blestemaţi visau paradisuri artificiale: beţia, drogurile, casele de toleranţă, toate acestea au condus sensibilitatea modernă înspre o anume expresie maladivă. Găsim în schimb, ca replică în art nouveau, cultul frumosului, punctează curatorul.

Secolul al XIX-lea a venit cu estetica urâtului, după ce s-a descoperit că nu doar frumosul este valoarea fundamentală estetică, ci expresivitatea. Această mişcare art nouveau, ce caracterizează Europa Centrală într-o manieră proprie şi originală, merge pe frumosul care place şi care se îmbină cu viaţa cotidiană. Frumosul în art nouveau se caracterizează printr-o unduire extraordinară a liniei şi prin culoare şi lumină. O altă trăsătură a acestui stil este capacitatea plastică şi sintetică de a exprima o anume sensibilitate, o anumită saţietate a traiului bun din Europa la acea vreme, punctează Ovidiu Pecican.

„Stilul Art Nouveau este în noi. Toţi iubim lucrurile care ne produc plăcere, în viaţa de zi cu zi. Şi acesta este un lucru fundamental în materie de Art Nouveau care prefigura de fapt designul de astăzi. Să pui utilul cu plăcutul împreună. Să dai o înfăţişare agreabilă. Să înzestrezi cu un pic de decorativism. Eu cred că arta dacă nu e şi decorativă, dacă nu îţi face plăcere să o ai ca şi decor, în ambianţa vieţii tale, atunci rămâne exilată în muzee sau în dulapuri sau sub pat. Ce avem aici e formidabil! Printr-un miracol, această sală devine o Sală a oglinzilor, ca la Versailles. Domnul Anghelescu ne asigură aici o lume himerică, o lume a fanteziei, o lume a frumuseţii care se alătură celui care se priveşte în oglindă”, a încheiat Ovidiu Pecican.

Uniţi în cultură

Prezent la eveniment, consulul general al Ungariei la Cluj-Napoca, Mile Lajos, a amintit că Oradea este între primele 103 oraşe din reţeaua oraşelor art nouveau care se mândreşte cu acest patrimoniu şi demonstrează încă o dată că în acest oraş există multiculturalitate şi multietnie. Consulul a amintit că suntem cu toţii egali, la fel cum Ady Endre spunea în 1903 că atunci când discutăm de teatru şi cultură în Oradea, suntem uniţi. Aceata a mai precizat că atunci când vorbim de stilul art nouveau vorbim de etnie, de termeni populari, de simboluri, lucruri care se regăsesc şi în Casa Darvas – La Roche. Aşa ajungem şi la tema Zilei Mondiale Art Nouveau din acest an, simbolurile şi decoraţiunile zoomorfe. „Declarăm că suntem parteneri cu toţi cei care iubesc şi fac ceva pentru acest patrimoniu art nouveau”, a încheiat consulul.

Potrivit Angelei Lupşea, şefa Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Judeţul Bihor, din toamnă, sub coordonarea criticului Ovidiu Pecican şi a artistului Cristian Florin Anghelescu, în Casa Darvas-La Roche se vor organiza ateliere pe categorii de vârstă şi profesionale, pe tema tehnicii vitraliilor, aspecte ce se vor regăsi şi într-un catalog – volum omagial dedicat stilului Art Nouveau.

După vernisaj, în Casa Darvas – La Roche s-a desfăşurat conferinţa „Strălucire multicoloră: Art Nouveau în Oradea”, organizată de Consulatul General al Ungariei de la Cluj-Napoca, în parteneriat cu Asociaţia Culturală Holnap. Amfitrionul evenimentului a fost Simon Judit, fosta proprietară a Casei Darvas. În cadrul conferinţei s-a discutat despre Oradea, oraş art nouveau pus în context european, dar şi despre literatura epocii secession, începând cu antologia Holnap şi Teatrul Szigligeti, amintindu-se şi de momentul când în 1903 s-a prezentat pentru prima dată o piesă românească în teatrul maghiar, moment care a dus la o colaborare în a crea valori culturale. Au vorbit la conferinţă Imre Balint, redactor al revistei Secession din Ungaria şi dr Boka László, istoric literar.