Căci este uşor să fim duşi în eroare de inocenţa aparentă degajată de pânzele celor trei autori. Dar dacă am privi imaginile inocente ca pe o pură ficţiune? Dacă ne-am delimita de aparenta fragilitate a acestor imagini ce descriu, în marea lor majoritate, lucruri, întâmplări sau obiceiuri din copilăria noastră, ori activităţi asociate îndeobşte cu traiul idilic din mediul rural? N-am descoperi oare o posibilă şi seducătoare încadrare a acestor imagini în ceea ce Serge Doubrovsky numea autoficţiune (cu referire la Cuvintele lui Jean Paul Sartre)? Un termen care face o glorioasă carieră în critica din cele mai diverse spaţii culturale, o abordare incitantă, dar uşor preţioasă.

Probabil că cea mai potrivită ar fi mai expresiva sintagmă „realism magic”. Personajele şi întâmplările din tablourile aflate pe simezele Sinagogii Neologe Zion din Oradea, spaţiu cultural neconvenţional, arborează, ca şi creatorii lor, felurite măşti ale inocenţei. Ele sunt, de fapt, eul multiplicat al artiştilor naivi, al unui altui eu al lui Mircea Cojocaru, Ioana Gheorghiu şi Doina Moldoveanu.

Inocenţa lor e autentică, ei se arată lumii cu bucurie – şi aici apare o altă tuşă, aceea a spiritualităţii degajate de fiecare tablou în parte. Artiştii, prin realismul lor magic, ne arată că trebuie să trăim bucuria, şi parcă nu te lasă să pleci, după ce vezi expoziţia, fără să zâmbeşti, ci să îţi spui în taină: „Doamne, ce frumos ne înfăţişează lumea aceşti artişti naivi ! Cât sunt de veseli şi de buni!”.

Ei şi creaţiile lor sunt veseli pentru noi, sunt veseli pentru că iubesc viaţa. Lucrările celor trei expozanţi recompun universul campestru din zona natală, dar reaşezate şi recompuse prin privirea îndrăgostitului de truda ţăranului, semenul lor, îndrăgostit de natura înconjurătoare. În pânzele lor lumea satului şi natura ne apar mult mai bogate şi mai complexe decât le văd ochii celor din mediul urban sau semi-urban, învăluindu-te într-o atmosferă de feeric rai terestru.

Putem spune că, în cazul celor trei autori din Galaţi, măştile inocenţei sunt, în fond, măştile harului creator. Căci, deşi vârsta le recunoaşte experienţa, ei şi-au păstrat intactă starea de copilărie. O copilărie fecundă, care a reuşit să aducă în arta naivă copilul universal, un adevărat… cod al măştilor, decelabil în opera lor artistică. O călătorie către sufletul nostru dintâi.

Expoziţia „Măştile inocenţei”, în organizarea Asociaţiei Artiştilor Naivi din România, cu sprijinul Fundaţiei pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Judeţul Bihor, Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Muzeului Ţării Crişurilor, Consiliului Judeţean Bihor, Revistei „Familia”, Primăriei Oradea şi Fundaţiei Comunitare Oradea, va fi vernisată de prof. dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, mâine, 27 iulie, ora 17:30, la Sinagoga Neologă Zion din Oradea.

Expoziţia este cu vânzare şi va sta pe simeze din 27 iulie până în 17 august. Toate aceste manifestări culturale vor culmina cu ediţia a IV-a a Festivalului Naţional de Artă Naivă, care va avea loc în octombrie, la Oradea.