Un nou spaţiu a fost amenajat în Palatul Princiar, corpul B, etaj I, pentru a găzdui expoziţia „50 de ani de grafică românească”, un spaţiu la standard european unde inclusiv alegerea culorii pereţilor a fost stabilită cu grijă. Expoziţia cuprinzând 70 de lucrări semnate de 65 de artişti a fost adusă aici prin parteneriatul dintre Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural și Asociația culturală pictor Octavian Smigelschi şi prin generozitatea colecţionarului George Şerban, care este deja la a doua colaborare cu muzeul orădean, după expoziţia „Arta de a dărui”. Vernisajul a avut loc sub un număr magic: într-o zi de vineri 13, la ora 13, în sala 13.

Alexandru Chituţă, preşedintele asociaţiei culturale, este curator al acestei expoziţii, şi cel care a intermediat colaborarea cu colecţionarul George Şerban. De asemena, expoziţia este curatoriată şi de către muzeografa Diana Iancu. Expoziţie va deveni itinerantă în România începând de anul viitor, după cum anunţă managerul Muzeului Oraşului Oradea, Angela Lupşea. „Ne bucurăm şi le mulţumim colaboratorilor noştri că ne-au oferit în preajma Sărbătorilor o expoziţie inedită. Expoziţia este o pledoarie pentru artă, organizată cu scopul de a contribui la promovarea valorilor româneşti, din ţară şi diaspora, şi de a surprinde publicul cu o varietate de culori, stiluri şi tehnici”, spune managerul.

Expoziţie-muzeu

Este o expoziţie în premieră în România, a anunţat la vernisaj Alexandru Chituţă. Prin generozitatea avocatului George Şerban şi deschiderea pe care acesta a găsit-o la conducerea muzeului orădean, această expoziţie se va transforma din una temporară într-o expoziţie permanentă. „Nu cred că cineva care de obicei vine într-un muzeu şi este pasionat, nu a auzit de şcoala Kazar, nu a auzit de un Ştefan Câlţia sau de un academician Sorin Dumitrescu. Nu a auzit de un Vladimir Şetran, nu a auzit de un Horia Damian, de un Horia Bernea, de un Paul Gherasim sau de Chirnoagă. Şi iată, prin această galerie de nume ale artei naţionale avem şi oameni care încă ne mai bucură nu doar prin lucrări, cât şi prin prezenţă. Avem de asemenea şi artişti orădeni. Expoziţia este o pledoarie despre ce înseamnă 50 de ani de grafică românească”, spune Alexandru Chituţă.

Muzeele din România pun în general accentul pe pictura în ulei, explică curatorul, precizând că grafica este mult mai delicată şi mult mai greu de realizat. „Am putut realiza la Oradea o expoziţie-muzeu, un proiect de anvergură. Mulţi dintre artişti citind articolele care anunţau expoziţia au văzut că numele lor nu apar. Am primit deja numeroase telefoane. De exemplu, şi Alin Gheorghiu îşi va găsi locul aici. De asemena, o lucrare de Dinu Pacea şi o lucrare semnată de Ion Pacea îşi vor avea locul în expoziţie. Şi încet vom ajunge ca din 65 de artişti să finalizăm un eveniment cu 100 de artişti”, precizează Alexandru Chituţă.

Donaţie

După doi ani, printr-un act de nobleţe sufletească şi artistică, colecţionarul George Şerban va dona Muzeului Oraşului Oradea o parte importantă din colecţia sa. Aşadar, este o expoziţie oferită în mod gratuit muzeului de un colecţionar român. Curatorii au pus această expoziţie sub auspiciile Zilei Naţionale a României, într-o săptămână la finalul căreia vom sărbători 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. O expoziţie, un catalog, cadou de Crăciun oferit orădenilor. „Toată lumea face cadouri. Haideţi să încercăm să facem cadou şi o carte, nu numai butaforii, chinezării. O carte de artă, un bilet la un muzeu pot fi şi acestea cadouri. Trebuie să ne schimbăm un pic percepţia dacă considerăm că suntem europeni”, punctează curatorul.

Un perete din expoziţie este dedicat Şcolii Kazar, ceilalţi fiind dedicaţi altor 60 de artişti români, doar nume de catalog. Sunt foarte puţine muzee din România care au grafică românească, spune Alexandru Chituţă, nici Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti neavând atâţi artişti pe simeze câţi sunt acum în muzeul orădean.

De amintit faptul că artistul Vasile Kazar, născut în 1913 la Sighet, a publicat în 1937 la editura Sonnedfeld din Oradea albumul „Pita de mălai”, care a inclus 12 desene din viaţa ţăranilor din Maramureş. Artistul a fost arestat de nazişti şi toată familia lui a murit la Auschwitz. El a revenit în România şi a devenit mare profesor la Institutul “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a creat o şcoală. Din Şcoala Kazar sunt în expoziţia de la Oradea 24 de lucrări semnate printre alţii de Mircian Dumitrescu, Done Stan, Dan Erceanu – artişti în viaţă. Sunt nume ilustre ale graficii româneşti care, printre altele au ilustrat şi cărţi.

Artişti în expoziţie

Dintre artiştii expozanţi, doi au fost prezenţi la vernisaj: Suzana Fântânaru şi artistul orădean Laszlo Ujvarossy. Suzana Fântânaru a venit cu emoţie de la Timişoara pentru a fi prezentă la acest eveniment expoziţional. „Îl urmăresc de mult pe colecţionarul George Şerban. Dincolo de cavalerismul său extraordinar, există această aplecare a sa spre a salva grafica românească, în primul rând pentru că tehnologia legată de conservarea lucrărilor de grafică este mai slabă decât pentru pictură. Aportul domnului George Şerban este imens pentru că îngrijeşte lucrările ca pe propriii copii, le expune, le mediatizează, le donează. Grafica este fragilă, ăsta este adevărul, dar dacă este valoroasă rezistă în timp. Eu sunt profund emoţionată pentru că aproape pe toţi artiştii de pe simeze i-am cunoscut. Este un patrimoniu important al artei româneşti, şi nu numai”, a mărturisit artista.

Curatorul Diana Iancu a aminit că cei trei artişti orădeni care au fost prinşi în acest proiect sunt: Georgeta Borusz, László Ujvarossy şi Zemlényi László Csaba. „Am dorit de la început să includem în expoziţie şi artişti orădeni pentru a lansa totodată şi o invitaţie către alţi artişti din oraşul nostru să vină să colaboreze cu noi pentru a finaliza proiectul secţiei de artă orăşenească”, a explicat Diana Iancu.

A zecea parte

George Şerban este un model de colecţionar cu filon european, după cum îl prezintă Alexandru Chituţă, colecţionar care doreşte să nu-şi ţină lucrările doar pentru el în mod egoist, ci să le arate tuturor. George Şerban a fost impresionat de cele două săli de expoziţie care arată „ca afară”, felicitând întreaga echipă pentru tot ce a realizat. Colecţia sa mărturişeste că este mult mai mare. La muzeul orădean vedem mai puţin de o zecime. La firma sa de avocatură din Bucureşti sunt 250 de lucrări expuse iar cu tot ce este expus şi la Oradea, are în colecţie peste 200 de artişti români, din care pe grafică are cel puţin 175.

Lipsesc nume importante pe care nu a putut să le aducă în expoziţia „50 de ani de grafică românească”, şi asta pentru că nu a mai avut loc unde să îi expună. A stabilit însă cu managerul Angela Lupşea că în viitor vor roti lucrările şi vor mai suplimenta. „Mă bucur foarte tare că am reuşit să conving şi câţiva artişti din diaspora – din Canada, Germania, Belgia, să trimită lucrări. Eu sunt realmente fascinat şi îndrăgostit de grafica românească. Şi voi gândi şi o donaţie pentru muzeu. Am pus deja deoparte 20 de lucrări şi am rugat artiştii care sunt deja în expoziţie să îmi mai aducă lucrări. Şi majoritatea mi-au spus da”, spune colecţionarul. Aşadar, deocamdată ca expoziţie temporară, „50 de ani de grafică românească” va fi deschisă până în 2022 şi va ajunge să aibă până la 100 de artişti pe simeze.