La SARTISS, o conferință care reunește medici, pompieri și salvamontiști la Băile Felix, cravata a devenit un accesoriu interzis. Regula a apărut după pandemie și spune ceva despre miza întâlnirii: oamenii care intervin împreună pentru salvarea unei vieți trebuie să poată discuta fără bariere de funcție sau protocol.

„Comunicarea între medici, medic cu asistent, dar și cu salvamontiștii și pompierii poate duce la o îmbunătățire. Lucrând blocați în această cameră, nu observăm că, de fapt, cineva care e în afară vede mai mult decât noi de aici. E o revizuire între egali. La conferință nimeni nu e șef, nimeni nu e inferior. Am introdus, după Covid, regula «fără cravată»”, explică medicul Hadrian Borcea, șeful UPU-SMURD Bihor și unul dintre inițiatorii SARTISS.

Povestea conferinței a început cu nevoia salvatorilor de a găsi resurse pentru pregătire.

De la trei oameni și o idee, la sute de salvatori

Conform medicului Hadrian Borcea, discuțiile care au dus la înființarea SARTISS au început în 2005.

„Din nevoia de a găsi finanțări, de a dezvolta proiecte pentru serviciile de urgență, nu doar SMURD, ci și ISU. De-a lungul celor aproape 20 de ani am avut mai multe proiecte, în valoare totală de peste un milion de euro, care s-au dus către aceste servicii”, povestește Borcea.

Asociația a fost înființată în 2006 de doi medici și un pompier, cărora li s-a alăturat un salvamontist. Conferința a apărut în 2009, pentru ca profesioniștii să poată discuta dificultățile întâlnite în intervenții.

„Împreună cu aceiași colegi am încercat să creăm un context științific, dar și de discuții, de ridicare a unor probleme cu care ne confruntam fiecare în domeniul în care activam. Fostul prim-adjunct al ISU Crișana, Claudiu Zoicaș, preluase ideea de la anumite conferințe internaționale de a discuta în prima zi problemele, iar în a doua zi potențialele soluții. A funcționat foarte bine”, își amintește medicul.

Prima ediție a adunat, spune Borcea, 100–150 de cadre medicale și încă aproximativ 100 de pompieri. Organizatorii plănuiau conferința o dată la doi ani, dar Henri Julien, medic francez specializat în medicina de catastrofă și fost președinte al societății profesionale franceze de profil, i-a convins să o organizeze anual, pentru a păstra ritmul întâlnirilor.

În 2019, numărul participanților ajunsese, spune Borcea, la 1.100. Pandemia a întrerupt creșterea: „A fost un pas în spate. A fost un impact psihologic. Numărul de participanți a scăzut mult. De la 1.100 am ajuns ca abia acum să ne apropiem de 800–900”.

Când medicul și pompierul trebuie să vorbească aceeași limbă

La un accident grav, pompierul și medicul nu își pot face meseria ignorând ceea ce face celălalt.

„Pentru că muncim împreună, trebuie să știm ce face pompierul când descarcerează o mașină, iar pompierul trebuie să știe ce face medicul când se descarcerează o mașină. Lucrurile astea trebuie clădite împreună”, explică Hadrian Borcea.

Pregătirea comună a căpătat și un loc propriu: centrul de la Sântion, construit pe terenul oferit de Primăria Borș. Sălilor de curs și spațiilor de antrenament li s-au adăugat simulatoare și o extindere alături de parteneri din Hajdú-Bihar, Ungaria, finanțată prin Interreg cu peste 1,2 milioane de euro.

Borcea explică de ce clădirile nu au fost gândite doar ca să găzduiască niște cursuri: „Medicii se pregăteau în cadrul spitalului, pompierii în sălile lor de cursuri, nu exista un loc unde să se pregătească împreună. Acesta a fost primul pas. A fost un proiect câștigat pe fonduri transfrontaliere. Pentru a eficientiza acest antrenament comun aveam nevoie și de simulatoare”.

Centrul a fost completat cu spații de cazare pentru 24 de persoane, dintre care patru locuri destinate lectorilor. Pentru cei care vin la pregătire, posibilitatea de a rămâne peste noapte în același loc înseamnă că exercițiile nu se limitează la o prezentare de câteva ore.

Ultima etapă de dezvoltare a centrului a adus la Sântion și un tip de pregătire care începe înainte ca prima autospecială să pornească spre intervenție: antrenamentul pentru dispecerat, realizat cu sprijinul STS.

„Într-una dintre încăperile centrului am dezvoltat împreună o sală de antrenament pentru aplicația pe care funcționează numărul 112. Șase calculatoare. Se introduc niște date și se simulează toată acțiunea, de la sunat la 112 până la acțiunea în teren. Este dedicat operatorilor și medicilor care coordonează activitatea”, detaliază Borcea.

Astfel, ceea ce pentru un apelant înseamnă un singur număr de telefon devine, pentru echipele de urgență, un exercițiu complex de comunicare și decizie.

Borcea povestește și despre „cubul carierei”, un model discutat la conferința din anul 2010, prin care fiecare profesionist află ce pregătire și examene îi sunt necesare pentru a trece, de pildă, de la munca în UPU la echipajul unui elicopter.

„Vrem să existe și o predictibilitate: să știe exact care ar fi traseul. Dacă sunt dispus să fac sacrificii, pot ajunge acolo”, explică doctorul.

Problemele de astăzi, soluțiile pentru mâine

Ediția din 18-22 noiembrie 2026 a SARTISS, care va avea loc la Hotel Termal din Băile Felix, include cursuri despre traumatisme, transportul victimelor multiple, aritmii critice și accidente vasculare cerebrale. Temele sunt adaptate anual la problemele întâlnite în teren și la progresele științifice.

„Conferința din 18 noiembrie va fi conferința pentru 2027. E un principiu care ne ajută să ne adaptăm și la evoluțiile științifice, dar și la problemele cu care ne-am confruntat”, spune Borcea, referindu-se la pregătirea pentru anul următor.

Una dintre noutățile acestei ediții va fi discutarea aspectelor medico-legale și a reclamațiilor de malpraxis.

„În ultima perioadă a crescut foarte mult numărul de plângeri din partea pacienților, aparținătorilor, dar majoritatea sunt nefondate. Le analizăm, le discutăm. Vor fi participanți din medicina legală, șefii instituțiilor care coordonează aceste anchete, comisii de malpraxis, de etică, de la nivel național și local”, afirmă Borcea.

Conferința își propune să examineze problema din mai multe perspective. Medicina de urgență trebuie mereu să se updateze și să se adapteze. Dacă nu face acest lucru, numărul vieților salvate va scădea. Pentru aceasta trebuie însă să își rezolve vulnerabilitățile.

Una dintre ele, conform medicului, ține de dispecerate, unde aplicațiile informatice ar trebui să le arate operatorilor, într-o formă coerentă, ce echipaje sunt disponibile, cine se află deja în misiune și ce resurse pot fi mobilizate. Alta vine din schimbările climatice: furtunile și vântul puternic pun presiune pe proceduri și pe logistică.

„Ne confruntăm cu ele și am văzut că sunt mult mai violente decât erau înainte. Trebuie adaptate și procedurile, dar și ceea ce se folosește”, avertizează Borcea.

Conferința nu poate ține locul investițiilor, nu poate suplini lipsa personalului și nici rezolva problemele care țin de deciziile autorităților. Le oferă însă celor din prima linie ocazia să vorbească deschis despre ceea ce nu funcționează, să învețe unii de la alții și,mai ales să lucreze mai bine împreună.

Pentru că, atunci când viața unui om este în pericol, felul în care colaborează cei care intervin poate face diferența.