Continuând seria manifestărilor culturale organizate de un deceniu în Oradea, Asociaţia Artiştilor Naivi din România aduce anul acesta, la Sinagoga Neologă Sion, o expoziţie de artă contemporană intitulată „Ferestre spre Oradea”, aparținând unuia dintre cei mai importanţi artişti plastici din România.

Aurel Stanciu s-a născut în anul 1945, la Prisăcani, judeţul Iaşi. A studiat în cadrul Liceului de Arte Plastice din Cluj-Napoca ṣi a urmat cursurile Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia de desen, dar şi ale Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti – Facultatea de Arte Plastice, secţia muzeologie.

În 2009 a susţinut, la Universitatea de Vest din Timişoara, teza de doctorat cu tema „Porţile monumentale româneşti – element specific al arhitecturii populare din zona Trotuşului”. Aurel Stanciu a fost profesor de arte vizuale la Liceul „George Apostu” din Bacău. A întemeiat, împreună cu artiştii Ştefan Pristavu, Mihai Butnaru şi Mihai Semenov, grupul „Penelul Alb”. Lucrările sale sunt prezente în colecţii particulare din România, Polonia, Ungaria, Olanda, Israel, Germania, Anglia, Republica Moldova, Italia, Ucraina, precum şi în instituţii publice şi muzee din ţară şi din străinătate.

Simbolistica ferestrei

Aproape dintotdeauna, Aurel Stanciu a pictat… ferestre. De ce ferestre, şi nu porţi (dacă tot are un doctorat în porţi monumentale)? Pentru că fereastra este mai încărcată de simboluri. De fapt, simbolistica ferestrei nu este foarte bogată, în schimb dezvoltările sunt extraordinare. Dacă punem o bucată de foiţă de argint în spatele unei ferestre obţinem o oglindă – oglinda este un obiect fantastic, dacă pictăm pe fereastră obţinem o icoană pe sticlă, dacă ţinem cont de culorile fundamentale avem un vitraliu, dacă vom lumina dintr-o sursă aflată în spate şi vom încerca un fel de mozaic incolor, vom obţine emailul, o tehnică absolut unică.

Dar fereastra înseamnă mult mai mult decât atât. Dincolo de acel fundament primar al artei, fereastra rezolvă o problemă care ţine de însăşi esenţa fiinţei noastre, şi anume teama de gol. Oriunde ai fi, o fereastră te salvează, fie că eşti într-un avion, submarin sau într-o casă. S-au făcut experimente în care oamenii au căpătat angoase groaznice în absenţa ferestrelor. Iată unul dintre răspunsurile pentru care Aurel Stanciu iubeşte fereastra. Romulus Vulcănescu, în „Mitologie română”, vorbeşte despre „ferestrele sufletului”, acele tăieturi care se fac în cosciug, pentru ca „sufletul să vadă afară”. Am putea spune, deci, că fereastra este prezentă permanent în viaţa noastră.

Dacă îi ceri unui copil să deseneze ceva, aproape invariabil acest ceva va fi o casă. Apoi, casa va avea două ferestre, fiecare împărţită în patru, adică aproape heraldic, iar până la urmă fereastra va semăna foarte bine cu un cap, la care ferestrele ar fi ochii. Multe dintre lucrările maestrului Aurel Stanciu au această… naivitate sublimă. Copilul oricum nu pictează ceea ce vede, ci ceea ce ştie, manifestând aşa numitul fenomen de transparenţă, din acest punct de vedere ferestrele lui Aurel Stanciu fiind adevărate radiografii. Apoi, există o întreagă mitologie a „muşcatei în fereastră”, iar la Aurel Stanciu, muşcata este ea însăşi un simbol.

Dincolo de frumuseţea misterioasă a pânzelor maestrului Stanciu, un element de o frumuseţe aparte, inedită şi arhaică, este dat de ramele tablourilor. Ramele, fabricate din scîndura gardurilor vechi de zeci sau sute de ani ale unor gospodării din Crişana, Moldova, Banat şi alte regiuni pe unde Aurel Stanciu a poposit, pentru a imortaliza ferestrele vechi ale caselor tradiţionale. Aceste rame înnobilează perfect ferestrele lui Aurel Stanciu, scândura veche de gard degajând un parfum inconfundabil, o simbioză perfectă între imagine şi încadratura ei.

Asociaţia Artiştilor Naivi din România, cu serioase iniţiative de proiecte culturale, este o organizaţie profesională unică în România. Expoziţia găzduită de Sinagoga Neologă Sion face parte dintr-un amplu proiect de popularizare a artei. Scopul asociaţei este să încurajeze, să susţină, să promoveze şi să descopere arta contemporană românească, oferind garanţia autenticităţii, să cultive artiştii cu spirit novator, fie ei emergenţi sau consacraţi, să contribuie la ceea ce mâine se va numi patrimoniu