Alături de Dragoș au fost colegi, prieteni, profesori, dar și oameni care poate nu îl cunosc personal, dar îl „știu” din culori. Gazda evenimentului a fost Ovi D. Pop, administratorul Galeriei „Varadinum Indoor Gallery Foto Club”, iar atmosfera a fost completată de momentele muzicale oferite de violonista Ioana Dascălu.

Despre lucrările lui Dragoș au vorbit lect. univ. dr. Titiana Marcu, de la Facultatea de Arte din Oradea, care a descris expoziția ca fiind „o explozie de culoare”, dar nu doar atât. „Este emoție. Este acea emoție curată a copilăriei, care reușește să ne atingă și pe noi, adulții”, a spus aceasta. A remarcat echilibrul lucrărilor și felul în care, dincolo de vârstă, Dragoș reușește să construiască o compoziție coerentă, bine așezată, cu o cromatică surprinzătoare.

În același timp, a subliniat că drumul lui abia începe, dar că are deja ceva esențial: „acolo unde este dragoste, se vede și rezultatul”. Nu a uitat nici rolul familiei, într-o lume dominată de tehnologie, spunând că susținerea părinților este esențială și, în acest caz, vizibilă.

Profesoara Liana Dat, de la Liceul de Arte din Oradea, îl cunoaște pe Dragoș încă de la prima lui expoziție, la doar 6 ani. Între timp, spune ea, s-a văzut o transformare clară: „de la copilul Dragoș, la artistul Dragoș”.

În lucrările lui descoperă bucurie – bucuria de a picta, de a trăi și de a observa lumea. Flori, păsări, natură – toate spun ceva despre un copil care încă își păstrează curiozitatea și inocența.

„Îmi doresc să rămână același copil vesel și să pună această bucurie în tot ce face”, a adăugat ea.

Artistul Ștefan Postol, cel care îl coordonează, vorbește despre Dragoș ca despre „un copil ieșit din tipare”. Un copil tăcut, dar „gălăgios în pictură”.

„Simte compoziția. Eu îi explic regulile, dar el știe deja ce trebuie să facă”, spune Ștefan Postol. Mai mult, susține că ultimele lucrări arată deja o maturitate artistică surprinzătoare: „culoarea este a lui, atitudinea este a lui. Eu doar îl ghidez”.

Iar Dragoș… rămâne simplu. „Am 13 ani și îmi place să pictez”, spune fără ocolișuri. A început la 5 ani, fără să știe exact de ce, dar cu sentimentul că acolo, în fața pânzei, e liniște. Pictează mai ales natură, pentru că îi dă idei. Și pentru că, uneori, e mai ușor să pictezi decât să explici.

Expoziția de la Oradea are, pentru el, o semnificație aparte. „E acasă”, spune el. Și vine după multe întrebări primite de la orădeni: „De ce nu expui și la tine în oraș?” Răspunsul e acum pe simeze.

Peste doar câteva zile, pe 29 aprilie, Dragoș va expune din nou la Paris, la UNESCO, pentru a treia oară, în cadrul evenimentului „Journée mondiale de l’art pour une culture de paix et un patrimoine vivant”.