În noaptea de 25 ianuarie 2025, hoţii au intrat în muzeul Drents din Olanda folosind echipament exploziv pentru a forţa accesul. Au fost sustrase artefacte de aur împrumutate de la Muzeul Naţional de Istorie a României: coiful de aur de la Coţofeneşti şi trei brăţări. Obiectele nu au fost găsite, dar cercetările continuă. Statul român a fost despăgubit cu 5,7 milioane de euro pentru cele patru obiecte de patrimoniu, suma intrând în contul Muzeului Național de Istorie a României.

În septembrie 2025, Muzeul de Istorie Naturală din Paris a fost jefuit de pepite de aur în valoare de peste 1,5 milioane de dolari, cantitatea totală fiind de aproximativ şase kilograme de aur. Poliţia presupune că hoţii erau bine informaţi, deoarece sistemul de alarmă şi supraveghere video nu funcţiona normal de câteva săptămâni din cauza unui atac cibernetic care a afectat muzeul în iulie.

În 19 octombrie 2025, în jurul orei 9:30, patru hoţi înarmați au folosit o scară mecanică montată pe vehicul pentru a accesa în plină zi Galeria Apolo din muzeul Louvre. Hoţii au sustras opt bijuterii ale Coroanei Franţei a căror valoare a fost estimată la 88 milioane de euro.

Ministrul francez al Justiției a recunoscut ulterior că „protocoalele de securitate au eșuat”. Conform presei franceze, un raport preliminar arată că una din trei săli din zona vizată nu era supravegheată video. Organizaţii precum UNESCO au condamnat furtul, subliniind riscul traficului de patrimoniu cultural.

La o zi după jaful de la Luvru, un al doilea furt are loc în Langres (Haute-Marne), unde a fost furată o parte din comoara numismatică expusă la muzeul Maison des Lumières Denis Diderot. Ușa glisantă de la intrare fusese forțată și o vitrină conținând monede de aur și argint fusese spartă. Orașul Langres a mandatat o companie de securitate privată pentru a asigura supravegherea nocturnă a sitului, în așteptarea unei modernizări complete a sistemului de protecție al muzeului, conform g4media.

În 6 octombrie 2025, aproximativ la ora 00:30, doi suspecţi au pătruns forţat în Muzeul Naţional de Istorie St. Fagans din Cardiff, Ţara Galilor, de unde au furat bijuterii de aur din epoca bronzului. Se consideră că furtul a fost ţintit, hoţii ştiind exact ce urmăreau.

Impactul acestor furturi este nu doar financiar, ci şi simbolic, fiind afectat patrimoniul naţional şi european. Statisticile arată că doar aproximativ 8% din operele de artă furate sunt recuperate.

Cazuri celebre rămân nerezolvate, precum furtul unui tablou de Jean-Baptiste Corot de la Luvru în 1998 sau al celor 13 capodopere de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston în 1990, inclusiv lucrări de Rembrandt și Vermeer. În 2010, cinci lucrări de Picasso, Matisse, Braque, Modigliani și Léger au dispărut din Muzeul de Artă Modernă din Paris și nu au fost recuperate până în prezent.

Patrimoniul din muzeele din România

Securitatea patrimoniului cultural din muzeele României reprezintă o temă de mare actualitate, având în vedere atât importanța obiectelor de patrimoniu pentru identitatea națională, cât și vulnerabilitățile sistemului muzeal. În ultimii ani, au fost semnalate multiple deficiențe care pun în pericol integritatea și conservarea bunurilor culturale.

Una dintre principalele probleme este subfinanţarea muzeelor, care duce la lipsa investițiilor în sisteme moderne de supraveghere, alarme și infrastructură de securitate. Multe muzee din țară funcționează în clădiri vechi, neadaptate cerințelor actuale de protecție, unde sistemele de climatizare și iluminare nu respectă standardele internaționale de conservare.

O altă problemă majoră este insuficienţa personalului specializat. Paza și supravegherea sunt adesea asigurate de personal cu pregătire minimă, iar muzeografii și restauratorii sunt puțini și suprasolicitați. Acest lucru favorizează erori, neglijențe și chiar furturi.

În plus, digitalizarea patrimoniului este incompletă. Lipsa unei baze de date naționale actualizate face dificilă urmărirea și recuperarea bunurilor culturale dispărute. În multe cazuri, inventarele sunt încă pe suport de hârtie, ceea ce îngreunează controlul și verificarea periodică a pieselor.

Nu în ultimul rând, importantă este educaţia publicului şi conştientizarea valorii patrimoniului. Lipsa unei culturi a protejării bunurilor culturale duce la deteriorări accidentale, vandalism sau neglijență, mai ales în muzeele mici și locale.

Pentru îmbunătățirea situației, este necesară o strategie națională coerentă care să includă investiții în infrastructură, formarea personalului, digitalizarea colecțiilor și colaborarea cu instituții internaționale. Doar printr-o abordare integrată se poate asigura protejarea eficientă a patrimoniului muzeal românesc. Ministerul Culturii a propus Strategia Națională pentru Cultura și Patrimoniul Național 2023–2030 iar Institutul Național al Patrimoniului oferă Raport anual privind starea patrimoniului cultural mobil.

Unul dintre cele mai notabile furturi a avut loc pe 26 mai 1968 în Muzeul Naţional Brukenthal de la Sibiu, când au fost sustrase opt tablouri estimate la 25 de milioane de dolari. Muzeul nu avea sisteme antiefracție. Hoţii s-au ascuns duminică în clădire și au acționat noaptea, iar dispariția lucărilor a fost descoperită abia marți – pentru că muzeul nu funcționa în zilele de luni. Autorii au rămas necunoscuți. Acest eveniment este considerat cel mai mare furt de opere de artă din istoria României. Patru dintre cele opt tablouri furate au fost recuperate abia după 30 de ani, în 1998, cu ajutorul Interpol.

Sute de obiecte de valoare, multe clasate în patrimoniul național, au fost furate din România, în ultima jumătate de secol. Acestea au fost sustrase din muzee, biserici, parcuri și colecții particulare. Poliția Română are publicată pe site-ul său o listă a acestora în speranţa că informațiile publice vor ajuta la recuperarea artefactelor. De asemenea, Direcţia patrimoniului Digital, cea care administrează informațiile digitale despre patrimoniul cultural din România, are pe site-ul său pagina https://furate.cimec.ro/ unde se găseşte lista bunurilor culturale mobile distruse, furate, dispărute sau exportate ilegal.

Siguranţa patrimoniului din Muzeul Ţării Crişurilor – Complex Muzeal

Cu un patrimoniu care a ajuns la peste 637.000 de obiecte de patrimoniu, Muzeul Ţării Crişurilor – Complex Muzeal rămâne unul dintre cele mai importante muzee pavilionare din ţară, cu o activitate bogată nu doar în plan expoziţional.

La expoziţia din Drents, de unde s-a furat coiful de aur de la Coţofeneşti şi brăţările, au fost expuse şi piese de tezaur ale instituției orădene dar care au rămas neatinse. Acasă, Muzeul Ţării Crişurilor are un sistem de protecție și pază de nivel superior, dată fiind reabilitarea şi dotarea prin proiecte pe fonduri europene finalizate în 2023.

„Avem avantajul că este un muzeu nou, făcut la standarde de 2020-2022, cu tot ce înseamnă instalaţii de supraveghere. Fiecare metru patrat este supravegheat video”, precizează istoricul Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal.

Clădirea instituţiei muzeale este dotată cu camere de supraveghere video de înaltă rezoluție amplasate atât în exterior cât și în interior. Sistemul este completat cu sisteme antiefracţie dar şi cu sisteme de detectare a fumului și de stingere a incendiilor. Managerul spune că are în vedere elaborarea unui proiect european pentru senzori de mişcare.

„După evenimentul din Olanda, Poliţia a făcut controale la toate muzeele din ţară. Pentru muzeul din Cetate am cerut acum bani de la Primărie, pentru că atunci când s-a renovat Cetatea nu a fost făcut la standarde adecvate pentru ceea ce înseamnă muzeografie şi siguranţa patrimoniului. Şi atunci, am cerut acum 200.000 de lei pe care i-am şi primit. Acum suntem în implementare, pentru a avea şi acolo supraveghere video peste tot”, spune managerul, precizând că există supraveghere video şi la muzeele memoriale.

Foarte multe muzee din Europa doresc să se bazeze doar pe mijloacele tehnice. Complexul muzeal orădean, deşi dotat la standarde, nu a renunţat la paza umană, inclusiv pe timp de noapte.

Piese din categoria tezaur

Piesele clasate în categoria tezaur şi care fac parte din patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal, se află în Tezaur, o cameră specială securizată în care se intră doar cu proces verbal şi însoţit de un conservator. Acolo se găsesc în primul rând tezaurele monetare, care sunt cele mai valoroase.

Descoperite în 1970, Cănile de la Tăuteu, de secol IV, sunt unice în această parte a Europei şi sunt printre cele mai valoroase obiecte pe care le are muzeul. „Cănile de la Tăuteu le-am avut într-un circuit al unei expoziţii mari naţionale cu obiecte de tezaur românesc. Au fost la Roma, la Madrid, la Copenhaga şi vor veni acasă”, spune managerul.

Tezaurul de la Şilindia reprezintă unul dintre cele mai mari tezaure descoperite vreodată pe teritoriul ţării, cele aproximativ 800 de monede din compoziţia sa totalizând 10-11 kg de argint de foarte bună calitate. Piesele se află împărţite în trei loturi, la Muzeul Ţării Crişurilor fiind 361 de piese.

Foarte valoros este şi tezaurul dacic de argint de la Sacalasău, piese foarte rare în România, dar şi o „cizmă” de epoca bronzului, unicat, care este mereu cerută în expoziţii.

Multe din piesele valoroase de patrimoniu se află expuse în expoziţiile permanente ale muzeului, ca de exemplu picturile de Nicolae Tonitza, Ion Andreescu, Nicolae Grigorescu.

„Noi le ştim, ele sunt în circuitul ştiinţific, şi atunci muzeele din ţară le cer în expoziţii, dar atunci când pleacă din muzeu, vorbim de sume uriaşe pentru asigurare”, precizează Gabriel Moisa, care dezvăluie faptul că anul viitor şi Muzeul Ţării Crişurilor va aduce la Oradea o lucrare de Goya, lucrări semnate de Mircea Cantor dar şi o expoziţie dedicată civilizaţiei Cucuteni.