La acest proiect istoric și cultural au participat 15 echipe de elevi din învățământul gimnazial și liceal din județul Bihor. Alături de preoții ortodocși din parohiile salontane, Nicolae Marian și Mircea Vinter, echipele de gimnaziu și de liceu ale Colegiului Național „Teodor Neș” din Salonta, coodronate de Gabriela Buda și Maria Bronț, profesoare de religie, au primit Premiile I și II, fiind felicitate de organizatori și participanți. Evenimentul a găzduit și un emoționant Concert de Pricesne susținut de elevii profesoarelor Gabriela Buda și Maria Bronț.

Articolul premiat:

„UNIREA CELOR TREI PRINCIPATE ROMÂNE SUB SEMNUL UNITĂȚII SFINTEI TREIMI

Trăiesc într-o țară așezată de Dumnezeu pe vetrele celor mai iscusiți și curajoși oameni care au locuit vreodată acest pământ binecuvântat – tracii sau, spun izvoarele antice, traco-geto-dacii. Sunt, așadar, pui de dac și de roman dar, cel mai important, sunt fiul unei familii creștine purtătoare a Crucii biruitoare a Domnului Iisus Hristos, prin împlinirea lucrării Sfântului Andrei, Apostolul României și al tuturor românilor.

De aceea, cred eu, și Dumnezeu mă iubește atât de mult fiindcă le-a dat tatei și mamei gândul bun să mă boteze ca pe un adevărat creștin – „Andrei”. Și când spun „creștin ortodox” spun unitatea Sfintei Treimi în care Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul Iisus Hristos și Dumnezeu Duhul Sfânt sunt una, așa cum și eu sunt una cu Dumnezeu prin Biserica Mântuitorului Hristos și cu părinții mei prin sângele nașterii.

Iubesc Biserica drepților lui Hristos, Biserica Ortodoxă și îl respect pe părintele preot paroh Nicolae Marian, păstorul Bisericii „Înălțarea Domnului” din Salonta pentru dăruirea și harul cu care slujește la altarul Dragostei Bunului Dumnezeu. Părintele preot Nicolae Marian iubește foarte mult copiii. Dumnezeu i-a dăruit sute de băieți și fetițe, într-un mod cu totul special. Biologic, doamna preoteasă Dorina nu i-a născut prunci, dar Tatăl Ceresc le-a dăruit, ei și părintelui Nicolae, sute de băieței, sute de fetițe, fiii și fiicele familiilor din Parohia Ortodoxă.

Părintele preot ne iubește nespus de mult. Atât de mult încât și-a pus toată agoniseala vieții în slujba unei lucrări de ocrotire a copiilor sărmani, abandonați, orfani sau care provin din familii monoparentale. Și Dumnezeu a văzut bunătatea din inima preotului nostru și i-a dăruit împlinirea unui vis: Centrul de zi multifuncțional „Doris” din cadrul Asociaţiei „Sfântul Ierarh Nicolae, Ocrotitorul Săracilor”, prin care comunitatea creștinilor din Biserica Ortodoxă și familia Nicolae și Dorina Marian susțin, de mai bine de zece ani, diverse programe umanitare, educaționale, socio-profesionale sau medicale gratuite.

Anul acesta, preotul meu vorbește, Duminică de Duminică, despre Marea Unire, despre visul de „libertate și unitate” împlinit, o dată pentru totdeauna, la 1 Decembrie 1918, în Cetatea Ardealului, Alba Iulia. Miercuri, 24 Ianuarie, Biserica noastră a fost în sărbătoare.

După slujba prin care s-a binecuvântat Mica Unire (Unirea Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859), românii din Salonta au învârtit Hora Unirii, alături de concetățenii maghiari. La sfârșitul acestui an, la 1 Decembrie 2018, vom sărbători, în inima Bisericii Ortodoxe din Salonta, cei 100 de ani de existenţă a statului unitar român instaurat la Alba Iulia (1 Decembrie 1918), „cealaltă capitală” a României Marii Uniri.

Când ne vorbește despre Marea Unire, preotul nostru paroh ne predică, în primul rând, despre unirea omului cu Dumnezeu fiindcă, spune părintele, „nu este iubire mai mare, nu este adevăr mai luminos și nu este unitate mai veșnică decât comuniunea omului cu Cel care l-a creat – Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt”.

În această unitate a Sfintei Treimi ne descoperă preotul nostru frumusețea, puterea și biruința unității familiei, a Bisericii în ființa ei și a Bisericii în Hristos. Ascult cu bucurie și smerenie cuvintele pline de har ale părintelui preot: „Așa cum Dumnezeu a eliberat omul din robia păcatului prin biruința Jertfei de pe Cruce a Fiului Său și prin Învierea veșnică a Domnului Iisus Hristos, așa și noi, oamenii credincioși suntem liberi de orice robie și chiar de robia morții prin credința noastră în Învierea Domnului Iisus Hristos Dumnezeu. Această libertate o purtăm în noi doar prin veșnica unitate cu Dumnezeu, prin Biserică, în puterea Sfintei Treimi, care ne dă o viață curată, binecuvântată și împlinită în rugăciunea tuturor sfinților acum, și în vecii vecilor, Amin!”

Mă gândesc că așa a Binecuvântat Dumnezeu și România cu Marea Unire: s-a uitat Dumnezeu Tatăl Ceresc la credința și rugăciunile acestui popor greu încercat, la neprihănirea și smerenia sfinților din Munții Ardealului, ai Moldovei, ai Țării Românești, s-au uitat Domnul Dumnezeu și Prea Sfânta Măicuță Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria la dragostea românului pentru Fiul Său Iisus Hristos și, pentru rugăciunile Maicii Sale Prea Sfântă Pururea Fecioară Maria, s-a mai uitat și la degetele bătătorite de muncă ale țăranului român care îngenunchează în semnul Sfintei Cruci și la obrazul brăzdat de lacrimi și durere dar luminat de Lumina Sfântă a Învierii… Și, iubindu-ne, Dumnezeu ne-a adunat, ne-a UNIT în dragoste și în închinare, ne-a UNIT în rugăciune și în post, ne-a UNIT în cuget și-n simțiri, ne-a UNIT ca români moldoveni, munteni și transilvăneni. Ne-a văzut uniți cu Biserica Sa, ne-a văzut uniți ca familii ortodoxe, ne-a văzut uniți în cugetul și simțirea ortodoxiei strămoșești și ne-a dat o Sfântă Binecuvântare – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

Când pășesc pe treptele Bisericii „Înălțarea Domnului” din Salonta îl văd pe eroul național Avram Iancu în bustul așezat pe soclul monumentului din fața lăcașului de cult. Crește inima în pieptul meu de copil de 12 ani fiindcă sunt mândru că sunt român, fiul unui valah și al unei ardelence. Mult s-a mai luptat și a suferit preotul nostru paroh pentru ca în inima orașului Salonta, un târg situat la câțiva kilometri de granița de stat cu Ungaria, cu o populație majoritar maghiară, să se aprobe amplasarea monumentului istoric al marelui luptător Avram Iancu.

Dacă nu-l aveam pe Avram Iancu, Tribun al poporului în Revoluția de la 1848-1849, nu aveam nici Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Îmi răsună în suflet un fragment din discursul rostit de col.(r) Grigore Bartoș, Președintele Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” din Oradea, cu prilejul unui eveniment de însemnătate națională sărbătorit de Biserica Ortodoxă din Salonta la monumentul eroului național: „Desculț, zdrențăros, ca un rege Lear rătăcea Craiul Munților, cea mai înfricoșătoare icoană a dărăpănării unui popor chinuit. Pe la târguri sau pe câte o culme de deal se ivea făptura lui pribeagă.

Moții alergau la el să-i atingă genunchii ca pe niște moaște și zdrențele lui ca o binecuvântare. Avram Iancu scotea un fluier de cireș și cânta marșul lui: Astăzi cu bucurie, românilor, veniți! Într-o zi, l-au găsit mort, cu fața în sus, privind spre Cerul Dreptății, spre Cerul lui Dumnezeu. Românii l-au îngropat sub Gorunul lui Horia”. Așa i-am adus alături pe eroii noștri ce ne zic din eternitate: „Spuneți generațiilor viitoare că noi am făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătaie pentru întregimea neamului românesc drept credincios!”. Și întregirea neamului s-a săvârșit sub Crucea lui Dumnezeu, la 1 Decembrie 1918!

În concluzie, „Revoluția din Transilvania (1848-1849) a fost extrem de importantă pentru evoluția națiunii române până la 1918, iar faptele eroului național Avram Iancu și, din anul 1852, viața sa dramatică au constituit în mintea românilor ardeleni un țel comun, un mit al Iancului cel Mare care i-a călăuzit spre Unirea cea Mare.

Toate generațiile dintre anii 1848 și 1918 l-au privit pe Avram Iancu drept simbolul tutelar, l-au considerat marele precursor al Marii Unirii a tuturor românilor”, consideră istoricul prof. Mihai Racovițan, pe site-ul www.gandeste.org.

elev Petrache Andrei Ovidiu”

UNIRE-N CUGET ȘI-N SIMȚIRI

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit, în anul 1918, în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etapele preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor pe parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a avut loc la 1 decembrie 1918, a fost convocată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român Central de la Arad, la care au participat 1.228 de deputați pentru a vota Rezoluția de la Alba Iulia, prin care se pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român.