Această replică şi o fotografie ceva mai mare cât un timbru s-au păstrat vii în memoria sergentului Hegedus Sanyi din Vadu Crişului vreme de 50 de ani. Îşi amintesteşte parcă a fost ieri un episod consumat la Valea Seacă, aşa cum stă mărturie înscrisul de pe dosul fotografiei: 17 iulie 1957.
La Scoala Presedintelui
Sanyi-bacs are memorie neştearsă şi un suflet tânăr la cei 76 de ani. „Am fost şi eu vizitiul unei femei frumoase, cândva”, gulmeşte gazda noastră. Optimismul şi umorul l-au condus în viaţă pe drumuri nebănuite: a cântat la citeră, iar azi e singurul care mai ştie să strunească acest instrument specific pustei maghiare, a fost antrenorul echipei de fotbal din Vadu Crişului, a jucat în piese de teatru, a condus fabrica de ceramică, iar acum scrie poveşti şi e la un pas să fie premiat de Academia de Ştiinţe Etnografice din Budapesta.
Una dintre persoanele care face parte dintre poveştile lui Sanyi-bacs este preşedintele Traian Băsescu. Hegedus Sanyi este, probabil, singurul bihorean care poate spune că l-a cunoscut pe prichindelul Traian Băsescu şi are şi dovada. Din poza mică pe care Sany-bacs o scoate din bucsă (portofel) zâmbeşte, în stilul inconfundabil al Preşedintelui României, prichindelul Traian Băsescu. Faţa jovială, ascunsă siret sub o şapcă, cât să nu-i acopere ochii jucăuşi, îl trădează pe preşedinte şi îl scoate în evidenţă din grupul de flăcăiandri. „Cum l-am cunoscut pe Traian Băsescu?Am făcut armata în Basarabi, batalionul de Şcoală din Valea Seacă. Eram sergent şi responsabil cultural pe unitate. Erau şase companii într-un batalion. Eram tanchist, comandant de tanc, şi ochitor. Dar organizam şi orchestra armatei: Papp Janos din Rupea era cu trompeta, un coleg din Călăraşi cu acordeonul, unul din Jimbolia. Am organizat programul cultural pe batalion.Program pe care îl prezentam şi în şcoli. La un moment dat am prezentat un program artistic în comună, la o şcoală. La un moment dat văd un băieţel mai dezgheţat. „Cum te cheamă, măi băiete?”„Băsescu, Băsescu”.I-am chemat apoi pe copii să facem o fotografie. În urmă cu câţiva ani i-am arătat fotografia domnului profesor Tecsi Feri. Ştiam sigur că este Preşedintele. Mi-a rămas în minte că mi-a spus că-l cheamă „Băsescu, Băsescu”. Mi-am dat seama că nu e dobrogean, şi i-am şi spus atunci că «voi sunteţi veniţi aici»”, povesteşte Sanyi -bacs episodul petrecut în urmă cu peste jumătate de secol .
La balul ofiţerilor
Hegedus Sanyi spune că împreună cu colegii de armată a dat spectacole pentru deţinuţii de la Poarta Albă, dar şi la balulrile ofiţerilor. „Ştiu că am cântat odată un cântec:«Spune mândră, spune-mi tu, Cu cine-ai făcut pruncu ? Aoleo, ce ploaie vine de la Dej. Am făcut cu o cătană, Am crezut că-i fac pomană”. Colonelulii de batalion George Stamatopol i-a plăcut tare mult şi tare mult m-a iubit. Eu băteam la tobă la balul ofiţerilor. Era un neamţ Richter Josef, mai era un ofiţer Seipi Istvan care avea nevasta nemţoiacă. L-am întrebat dacă îmi dă voie să-i dansez soţia la «inglis-vals ». Pe mine m-a învăţat mătuşa, aici în sat să dansez. Apoi, mare necaz am avut că am dansat-o numai pe doamna Seipi”.
La citera şi la teatru
Sanyi-bacs a învăţat de la bunicul şi de la tatăl său să cânte la citeră. Instrumentul la care cântă romanţe , dar şi valsuri e inscripţionat 1842. E puţin cătrănit că nimeni nu a vrut să înveţe să cânte la instrumentul care i-a făcut viaţa mai frumoasă. „S-au scuturat toţi trandafirii” este o melodie cu parfum aparte în interpretarea lui Hegedus Sanyi. Vadu Crişului avea o viaţă culturală intensă, în secolul trecut. Trupa de teatru a satului era condusă la un moment dat de profesorul de matematică Juhas Victor. Soţia sa făcea decorurile. Fostul rector al Univesităţii din Vadu Crişului, Tecsi Feri, celui căruia îi datorăm privilegiul de a-l fi cunoscut pe Sanyi- bacs, îşi aminteşte că au jucat împreună într-o piesă, intitulată „Vinul”. „Eu eram băiatul, iar Sanyi-bacs juca rolul unui ţigan, cânta la citera”, spune profesorul. La aceste reprezentaţii, în prima seară cu publicul, biletul era mai ieftin, duminica era mai scump.
Antrenor de fotbal
Una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa lui Sanyi-bacs a fost aceea în care antrena echipa de fotbal a satului. „Eram şapte Hegedus în formaţie. Erau vremuri minunate. Parcă acum aud. «Pişti, Pişti, Pişti….goool». Vremea a trecut însă şi toată experienţa şi-o pune în paginile unui caiet în care scrie cu litere pictate poveşti din lumea satului. Printre cele mai recente este „Janos cel viteaz, birăul şi balaurul cu şapte capete”. Poveştile lui Sanyi- bacs au ajuns însă la urechile profesorului Magyar Zoltan de la Academia de Ştiinţe Etnografice din Budapesta care le-a şi înregistrat şi e gata să-l propună pe Hegedus Sanyi la o medalie din partea statului maghiar. Sanyi bacs spune că cea care l-a menţinut tot timpul în formă a fost munca. „Până anul trecut, am putut clăpăci. Am dat la forjă. Dacă ceva nu am putut să suport în viaţa mea, au fost puturoşii”. Care e marea nemulţumiri a lui Hegedus Sanyi? Faptul că nu sunt lucrate pământurile. „Putem noi tot produce ceramică, putem face elicopetere , dar dacă pământul nu produce se degrdează”. Ce i-ar spune Sanyi-bacs dacă l-ar întâlni pe Preşedinte?„Măi copilaşule, că ai fost copilaş, nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”!
Veronica Bursasiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!