Hreanul, brand de Sacuieni

„Hajdúsági torma” îl inspiră pe primarul de Săcuieni, Beres Csaba. Acesta şi-a propus să dinamizeze zona din punct de vedere economic. În calculele de relansare economică intră şi cultivatorii de hrean din Săcuieni. Cu prilejul lansării proiectului prin care în oraş se construieşte un incubator de afaceri, primarul Beres Csaba a spus că doreşte să îi determine pe cultivatorii de hrean din Săcuieni să urmeze exemplul celor din Ungaria. La doar câtiva kilometri de graniţă. Producţia de hrean e o adevărată afacere.

Picanta nobila

Comform Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, Comisia Europeană a aprobat în 2009 denumirea de origine protejata cu numele de „Hajdúsági torma” “hrean Hajdúsági” din Ungaria. Hreanul cultivat în regiunea Hajdúság are anumite caracteristici care îl deosebesc net de alte varietăţi de hrean: frunze dese, de culoare verde închis, bogate, care se răsucesc în treimea superioară, rizomul drept, cilindric, maro deschis la exterior şi de culoarea osului la interior. Nu are niciodată gust de lemn, iar conţinutul relativ scazut de alil-izotiocianat îi conferă savoarea picantă caracteristică, care, prin analogie cu ardeiul dulce „nobil”, este denumită „picanta-nobila”.Metoda de cultură uniformă, de plantare în straturi înalte, care s-a dezvoltat în regiunea de producţie Hajdúság, asigură hreanului de Hajdúság un aspect uniform pe piaţă.

Hreanul de Hajdúság se cultivă într-o zonă bine definită, compactă, din cadrul judeţului Hajdú-Bihar. Hajdúsági-TOTEB este însarcinat cu coordonarea intereselor producătorilor si comerciantilor. Prin crearea unui grup de producători experţi, acest organism poate garanta calitatea şi cantitatea de hrean corespunzătoare exigenţelor pieţei, precum şi prezentarea uniformă a produsului prin controlul eficient al producătorilor. Însemnări despre cultivarea hreanului în zonă se găsesc din secolul al XVII-lea, iar în regiunea Hajdúság a ajuns la începutul secolului al XIX-lea. În această regiune cultura hreanului a luat amploare la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. Înainte de schimbarea secolului, hreanul se găsea ca plantă perenă în aproape toate grădinile de zarzavaturi din regiune. În 1920, Szilágyi Gábor, care se ocupa de via Bagamér aparţinând episcopiei Várad, a comandat din Austria hrean „gustos, nobil”, l-a aclimatizat şi l-a multiplicat timp de mai mulţi ani printr-o selecţie atentă. Şi satele din împrejurimi s-au lansat în cultura hreanului, iar zona actuală de cultură s-a creat în anii 1940-1950.